Dec 18, 2018

Posted by in EDITORIAL

Constantin BOSTAN – Basarabeanul Gh. Bezviconi și fascinația culturală a Iașilor (III)

Aşadar, în vara lui 1952, istoricul basarabean îi comunica – aparent calm, detaşat – arhivistului Constantin Turcu din Iaşi: „Printre altele pot să-ţi comunic că am rămas fără serviciu. Alte noutăţi nu prea am. Mă simt bine” (carte poştală, 4 iul.). În toamnă, lăsa totuşi a se înţelege că a trecut printr-o teribilă încercare: „În iunie am rămas liber de preocupări istorice şi m-am îmbolnăvit în iulie, făcînd, la [Spitalul] Central, concurenţă [întru afecţiuni psihice] la Eminescu. La 12 sept., părăsind spitalul, m-am căsătorit şi stau la soţia mea” (c.p., 18 sept.).

Ajunsese în spital după o tentativă de suicid (supradoză de luminal) şi acest fapt ne spune îndeajuns despre gravitatea traumei sale, după partinica îndepărtare din modesta funcţie de cercetător-colaborator al Institutului pentru Studiul Istoriei Universale, instituţie al cărei profil fusese re-calat politic. S-a căsătorit de îndată cu „îngerul salvator”, Tatiana Gromov, fiica unui fost ofiţer de cavalerie, refugiată în România. Cei doi pare că şi-au împlinit astfel o mai veche menire, de îndată ce viitorul istoric o cunoscuse încă de la primul ei bal (1929: liceană, 18 ani, Chişinău, Clubul nobilimii). Căile vieţii li se intersectaseră din nou după mai bine de două decenii (Bucureşti, 1951, ea devenind tehnoredactor la Academia de Ştiinţe şi… locuind pe aceeaşi stradă – Agricultori, fostul raion 23 August!).

Multe, foarte multe se tot schimbaseră după august 1944 în România şi – cum se ştie – lăsaseră urme din ce în ce mai adînci în viaţa întregii generaţii de intelectuali cu rădăcini şi roade interbelice. Fostul editor al temeinicei şi originalei reviste române de configurări şi evocări istorice Din trecutul nostru (Chişinău, 1933-1939)[1], colaborator neobosit al mai tuturor publicaţiilor din Basarabia şi apoi al multor publicaţii cu profil literar şi istoric din Regat (Convorbiri literare, Revista Fundaţiilor Regale, Revista istorică, Neamul Românesc, Analele Moldovei, Preocupări literare, Cetatea Moldovei, Însemnări ieşene, Cuget clar…) tăiase brazdă adîncă şi ca autor al unor volume precum: Cărturarii basarabeni – Chişinău, 1940, Din alte vremi – Bucureşti, 1940,  Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru – 2 vol., Bucureşti, 1940-1943, Romancierul D. Moruzi – Iaşi, 1940, Costache Stamati, familia şi contemporanii – Iaşi, 1942, Profiluri de ieri şi de azi – Bucureşti, 1943 ş.a.). Şi totuşi, fusese silit să se rezume la o modestă şi incertă slujbă de cercetător tolerat, iar apoi… eliminat.

Se va reintegra în „cîmpul muncii” abia în vara anului următor (portar şi apoi paznic la Cimitirul Bellu!), urmîndu-şi însă, cu neobosită pasiune, preocupările istorico-genealogice şi făcînd din noua şi mult prea modesta funcţie o inedită şi extrem de valoroasă temă de cercetare, aşa cum îi va scrie curînd şi arhivistului prieten ieşean. Şi, cum o altă presantă cerinţă a sa era reconstituirea bibliotecii personale, lipsa resurselor îl determina să propună mai ales schimburi de publicaţii, potrivit dubletelor şi tripletelor de care dispunea…

*

[C.p.; data poştei: Bucureşti, 12.VIII.1953]

Dragă [prietene], de o lună sînt portar la Bellu, al cărui istoric unic sînt[2]. Popa Nae [teologul, istoricul şi academicianul Nicolae M. Popescu, 1881-1963] vine deseori la mormîntul fiului [actorul Mihai Popescu, 1909-1953). Regret mult moartea lui Gr[igore] Scorpan, cărturar moldovean blajin şi cumsecade[3]. […] Lucrez în continuare la istoria relaţiilor cu vecinii[4]. Am ajuns la 1854, dar materialul e strîns la zi (1948). Numai răspunsurile tale sînt pentru mine platonice, deoarece n-am cărţile arătate, încît – ca vechi colaborator istoric – aveai datoria să te uiţi în acele cărţi şi să răspunzi în două cuvinte. Accentul lucrării mele cade asupra influenţelor şi legăturilor culturale. Omagii Doamnei [Aurora]. Cu salutări cordiale,

George.

*

[C.p.; data poştei:  Bucureşti, 25 mai 1954]

Scumpe Prietene,

[…] Mă ocup în continuare de istoria relaţiilor cu vecinii şi poate voi începe să scriu un roman[5]. Dar sînt multe greutăţi şi sănătatea mea lasă mult de dorit. Dacă vii vara aici, telefonează 44895 şi vino între 8-2, să vizitezi Bellu. E un tezaur de monumente de artă şi istorice. Omagii soţiei D-tale. Cu drag,

[Indescifrabil.]

*

[C.p.; data poştei: Iaşi,8.XII.1954]

Dragă Tovarăşe Turcu,

[…] Te rog caută la cineva, dar ori cumpărătură, romanul apărut acum 40 ani: „Înstrăinaţii” de D. Moruzi[6]. Nu e o raritate şi ar putea să sacrifice pentru o lucrare despre autor [primită la schimb]. Ce mai faci şi studiezi? Scrie-mi despre toţi istoricii! Cine ce face, cine a murit? Mă simt mijlociu, sufăr de ochi. Lucrez „Necropola Capitalei” [publicată: Bucureşti, 1962; Chişinău, 1997], adică înregistrez toate mormintele importante de pe teritoriul Capitalei, nu numai din cimitire. Astfel se adună un imens material enciclopedic, deoarece orice om e redat culturii, cînd îl reperăm în trecut. Iar nouă ne lipsesc dicţionarele şi chiar datele necesare pentru bibliografii, indice etc. şi Iaşul ar avea nevoie de aşa ceva.

[Nesemnată]

*

[C.p.; data poştei: Iaşi, 10.XII.1954]

Scumpe Prietene, la mulţi ani de sărbători. Am primit scrisoarea D-tale şi mulţumesc pentru grijă. Pe [Constantin] Ciopraga (cred că e el) l-am cunoscut vreo 25 de ani în urmă. Nu ştiu dacă i-am fost atunci de folos, dar mi-a lăsat o amintire de băiat bun. Scria în aceleaşi periodice etc.

Eu nu vreau să cîştig! Nu de aceea am scris D-tale. Am pagini preţioase despre Iaşi – şi nu numai de Panopol[7], căci [cele de] Kostaki [Stamati[8]], Rîşcanu[9] şi [Costache] Negruzzi sînt şi ele inedite. Ţin să stea la vreun cinstit moldovan, deoarece sînt dedicate mie şi aş fi dorit ca să le folosească „de dragul Iaşilor de odinioară”, iar mai tîrziu să le depună la vreo arhivă, bibliotecă, unde le este locul. Adunam aceste amintiri cu aceeaşi intenţie. Numai o pagină copiată face un leu, iar acolo sînt sute, plus materialul inedit, care poate fi păstrat ca o carte, dar mai preţioasă şi cer (mai ales de la D-ta) cît de puţin. Ceva [documente Gheorghe] Ghibănescu, [Mihai] Costăchescu, D[imitrie] Dan [1856-1927, istoric şi folclorist bucovinean], [Aurel V.] Sava („Orheii”), [Sever] Zotta, orice care mă priveşte, fie spiţe [genealogice] copiate la Arhive. Sînt sărac, dar prefer banii să fie înlocuiţi acolo prin cărţi, ori să compenseze puţin. Cu drag,

G.B.

*

[C.p.; data poştei: Iaşi, 26.III.1955]

Dragă Costache,

[…] Din trei părţi am primit cele trei romane, plus amintirile, încît încetişor pornesc la lucru. Iaşii văzuţi aproape o sută de ani, precum şi vecinătatea… Gîndeşte-te totuşi, fără să te deplasezi definitiv, despre [cimitirul] „Eternitatea”, deoarece este un izvor nesecat de material enciclopedic. Omagii,

  1. Bezviconi.

*

[C.p.; data poştei: Iaşi, 3.06.1955]

Scumpe prietene Constantin,

[…] Regret mult că nu se găseşte cineva să înregistreze „Eternitatea”, deoarece cred că şi acolo se distrug ultimele posibilităţi de a restabili – pentru dicţionare, bibliografii etc. – datele atîtor vieţi importante pentru cultura noastră. Pentru Bucureşti am făcut mare lucru! Te îmbrăţişez cu drag,

George.

*

[C.p.; data poştei: Iaşi, 12.08.56]

Dragă Constantin, de mult n-am ştiri de la D-ta. În septembrie, la Institutul de Istorie începe să se lucreze „Tratatul” [de istorie a României] şi – probabil – voi fi mutat acolo… Nu vii aici? Tare mult aş vrea să vorbim. Scriu cîteva chestii moldoveneşti: „Un secol de viaţă moldovenească, 1816-1914. Const[antin] şi Dim[itrie] Moruzi”. Primul – revoluţionar din 1848, expulzat în 1854, răzvrătitor din 1866. Al doilea – romancierul. E aproape istorie, deşi scriu ca biografie romanţată (vreo 300 p.). Ceva mai interesant pentru D-ta: „Dicţionarul fruntaşilor Moldovei”… Dar aici mereu am nevoie de catalogarea „Eternităţii”. Cine ar [putea] face? Ti-am mai scris. […] Soţiei D-tale omagii. Vă îmbrăţişăm,

  1. Bezviconi.

 

*

Epistolă  [1957.]

Dragă Costache,

[…] Aştept mereu să vii aici. Vorbesc uneori despre D-ta, de pildă recent am vorbit despre D-ta cu N[icolae] M. Popescu, poate ultimul savant al nostru…

Din ieşeni văd pe Mihai Negruzzi[10], care scrie amintiri. Nepot al marelui scriitor [Costache Negruzzi], a ajuns la vreo 83 ani…

M-am dus s-o cunosc şi altă venerabilă ieşancă, tot de vreo 83 ani, Eleonora Stratilescu [n. 1874], veche profesoară [şi publicistă feministă, sora Terezei Stratilescu, de asemenea profesoară şi publicistă feministă]. Astfel strîng material despre romancierul care mă interesează [Dumitru C. Moruzi].

Sănătatea mea e mijlocie. Lucrez totuşi cît pot. Rămîn în acelaşi post ilustru.

Altă problemă care mă preocupă priveşte necropola ieşană. Din „Necropola Capitalei” reiesă cît de importantă este o asemenea lucrare pentru Enciclopedia Ţării, istorie, bibliografii ş.a. Data morţii în mare parte e element obiectiv în cimitir (deşi monumentele poartă şi greşeli). Dar şi pentru data naşterii sînt acte revelatorii. Noi n-avem bibliografii şi dicţionare enciclopedice, care măsoară cultura în egală măsură cu săpunul şi periile de dinţi în domeniul civilizaţiei… Descoperirea datelor de naştere şi moarte redau culturii noastre atîţi oameni de frunte, cunoscuţi doar ca nume: vechi cărturari, artişti ş.a. După Bucureşti, Iaşul e principalul izvor din ţară, iar pentru noi – moldovenii – e şi mai drag. […]

Am auzit, e acolo în cimitir un doctor (paznic?). Ar fi cazul să ia la rînd să copieze pe toţi, mai mult ori mai puţin interesanţi. E uşor de tăiat ce-i de prisos! Dar s-ar face mare lucru, deoarece cimitirele la noi sînt lucru nou: de o sută de ani, dar nici cultura nu-i mai veche, dacă o privim mai larg… Pentru trecut, stăm mai bine! Dispar monumentele de la ţară, de la mănăstiri. De pildă, bucureştenii se îngropau la Cernica. Şi au rămas puţine urme… Încît este o problemă înregistrarea anilor măcar după cruci şi monumente. Dacă ar cerceta cineva registrele, ar găsi şi mai mult. Însă e o muncă mai mare. Faceţi ce puteţi, dar gîndiţi-Vă la ceea ce spun, deoarece dicţionarele noastre enciclopedice aşteaptă contribuţia Dvs. Uşor poţi închega o lucrare importantă şi utilă.

Doamnei, omagii. Cu drag,

  1. Bezviconi.

*

În fireasca continuare a acestor constante dovezi de culturală iubire a Iaşilor, la 19 ani de la pierderea soţului (30 aprilie 1966), demna şi devotata soţie se adresa testamentar filialei ieşene a Academiei Române, cu doar trei săptămîni înainte de a se stinge şi ea (4 mai 1985):

„Întrucît soţul meu a fost un istoric al Moldovei întregi, la sugestia prietenilor şi sfătuitorilor mei I. Răduţiu, dr. Dan Berindei şi Ştefan S. Gorovei, depun la Filiala Iaşi a Academiei R.S.R. această arhivă, compusă din manuscrise, fişe, însemnări etc., rugînd pe toţi cei care vor folosi informaţii din arhiva G. Bezviconi să menţioneze acest lucru în studiile lor. Însărcinez pe Ştefan S. Gorovei să vegheze la folosirea corectă şi cinstită a manuscriselor, notelor, însemnărilor şi fişelor soţului meu.

Tatiana G. Bezviconi,

Bucureşti, 14 aprilie 1985”.

 

 

[1]„Gheorghe Bezviconi merită nu numai laude, dar şi admiraţie. Îndrăgostit de trecutul Moldovei, acest basarabean, aparţinînd unei familii distinse şi cu trecut în viaţa provinciei de peste Prut, scoate o excelentă revistă în Chişinăul atît de înstrăinat” (N. Iorga).

[2] Publicase încă din 1941 studiul: Cimitirul Bellu din Bucureşti – muzeu de sculptură şi arhitectură.

[3] Grigore Scorpan (1901-1953) – lingvist, filolog şi eminescolog ieşean.

[4] E vorba de relaţiile (preponderent culturale) româno-ruse; volumul va apare în 1962.

[5] Îl va scrie în anii 1952-1956, dar va apare postum, în 1990 (Poslednii lişnii celovecUltimul om de prisos).

[6] Dumitru C. Moruzi (1850-1914) – scriitor de origine basarabeană, decedat şi înmormîntat în Iaşi; Înstrăinaţii –1910, Vălenii-de-Munte şi 1912, Bucureşti.

[7] Vasile Panopol (1881-1956) – istoric şi genealogist, fiu natural al junimistului Vasile Pogor; între scrierile sale: Românce văzute de străini (Bucureşti, 1943), Pe uliţele Iaşului (Bucureşti, 2000).

[8] Costache Stamati (1786-1869) – scriitor şi traducător stabilit în Basarabia; statornic colaborator în presa culturală ieşeană (Albina românească, Dacia literară ş.a.).

[9] Probabil, Theodor Rîşcanu (1888-1952) – scriitor, jurnalist, genealog şi memorialist ieşean, descendent al unei ilustre familii boiereşti cu ramuri basarabene.

[10] Mihai Negruzzi (1873-1878) – fiul lui Leon C. Negruzzi; general, scriitor, memorialist; fost primar al Iaşilor în două mandate, în anii 1920-1921.

Revista indexata EBSCO