Nov 16, 2018

Posted by in Actualitatea literara

Adrian G. ROMILA – Conjugal și extra-

Între alte romane recente despre criza mariajului (amintesc, pe fugă: Rădăcina de bucșau – Ovidiu Nimigean, Căsnicie – Dan Coman, Calitatea luminii – Mircea Pricăjan), multe remarcabile, Extraconjugal (Polirom, 2018) al lui Mihai Radu are două complemente necesare: privirea panoramică asupra lumii care înconjoară personajele-subiect și ironia. Ambele reușesc să opereze altfel cu drama perechii pe care se concentrează narațiunea, adică la antipodul cărților amintite, care testau doar această cheie dramatică a cuplului contemporan. La Mihai Radu problematica epică se deschide spre un fel de realism al raporturilor sociale de toate felurile. Remake-ul e cehovian, un cehovianism up grade, care apărea și-n precedentul Sebastian, ceilalți și-un câine (2014), unde eroul era tot un absolvent de umanioare (de unde rafinamentul perspectivei): oscilația între mediul corporatist bucureștean și patriarhalitatea peisajului rural, un pic de ratare, un pic de provincie, un pic de intelectualism, asentimentul unui permanent”altceva”, evadări alcoolice (și nu numai), un ușor cinism, toate asezonate cu umor de cea mai bună calitate. Dialogurile sunt sclipitoare (multe dintre replici stârnesc râsul și ar fi ”de vină”, poate, antrenamentul de scenarist tv al autorului), instantaneele de familie și cavalcada intimităților sunt absolut verosimile, datele comportamentale desenează tipologii autentice, la fel cum autentice narativ sunt posibilitățile deschise de tema recurentă a romanului – trădarea în cuplu.

Motorul întregii narațiuni e el însuși ofertant. Robert și sora sa, Camelia (primul căsătorit cu o femeie mai în vârstă decât el, Alexandra, părinți ai Veronicăi, o adorabilă fetiță; a doua, divorțată devreme și predispusă la depresii), descoperă în analizele medicale ale mamei mărturia evidentă (și, desigur, stupefiantă) a unei boli cu transmitere sexuală. Misterul adulterului unuia dintre părinți, spre bătrânețe, lansează pretextul unor incursiuni în viața de familie a trioului Robert-Alexandra-Veronica, dar și largi volute în rețeaua de relații dintre o mulțime de personaje din trecutul și prezentul protagoniștilor: iubiri din tinerețe, prieteni din copilărie, colegi de serviciu, șefi, rude, vecini. Construit prin ochii unui ”eu” inteligent și volubil (Robert, personaj și narator), prin decalaje temporale stimulative și dezvăluiri retroactive care deschid mereu alte și alte situații, romanul dovedește cât de prolifice epic sunt inaderențele personajelor la propria lor existență cotidiană. Cheia dramatică de care vorbeam mai sus nu lipsește (între altele, protagonsitul trebuie să administreze noua situație familială declanșată de mailurile indecente către o amantă trecătoare, descoperite și stocate electronic de soție), dar ea e mereu pusă în abis de celelalte dramolete ale celor din jur. Înainte de indecidabila escapadă care a declanșat ”boala cu transmitere sexuală”, mama lui Robert mai avusese o ”ieșire” erotică mai de mult, care-i afectase atunci adânc și pe copil, și pe soțul ei exact într-un moment de dezastru financiar pentru familie. Alexandra mai fusese căsătorită cu un bărbat mai vârstnic, cu care ține încă legătura și care o consiliază, adesea. Camelia încă se mai mișcă în preajma fostului soț, un perdant de vocație. Robert își reîntâlnește iubita din adolescență, cu care debutase sexual în mod cât se poate de fericit, încercând să lămurească după ani dispariția ei bruscă și nemotivată din viața tânărului de odinioară. Cel mai apropiat coleg de serviciu al eroului amenință să se împace cu fosta soție, care-l părăsise aiurea. În alte cupluri, alcoolul și violența par normalitatea.

Suprinse în preajma Paștelui, un timp al împăcării universale, personajele evoluează sinuos pe o axă cronologică întortocheată, care dezvăluie că arta trădării în cuplu e un fel de vocație a prezentului, un dat social și psihologic care trebuie rezolvat cât mai favorabil pentru toate părțile. La mijloc sunt copii, există un trecut de neînlăturat, există orgolii, răzbunări, frustrări, bunuri materiale, compatibilități și incompatibilități de tot felul și, inevitabil, părerea celorlalți. Nimic din toate acestea nu trebuie ignorat, căci ele alcătuiesc vasta rețea care a întrețesut lumea contemporană. De aceea, Extraconjugal nu e doar romanul unui mister parental care scoate la lumină mulțimea de infidelități din jur, girate peste tot de antimodele. El e și un tablou destul de minuțios a ceea ce ni se-ntâmplă, azi, înăuntrul și în afara dramelor noastre.

Puțin cunoscut ca prozator, Mihai Radu dovedește că publicatul la intervale mari are beneficiile lui valorice. Aflat la a doua ediție (în 2017 a fost prima), romanul său se citește pe nerăsuflate, în ciuda stagnării epice și preponderenței comportamentiste. De probat.

Revista indexata EBSCO