Nov 20, 2018

Posted by in Istorie literara

Constantin BOSTAN – Basarabeanul Gh. Bezviconi și fascinația culturală a Iașilor (II)

Continuăm să ilustrăm, fie și mult selectiv, dialogul epistolar al nemeritat de puțin cunoscutului istoric, genealogist, heraldist și colecționar Gheorghe Bezviconi (1910-1966) cu la fel de rar evocatul filolog, istoric și publicist Constantin Turcu (1903-1980), subdirector al Arhivelor Statului din Iași în anii 1942-1963. Firește, e păgubos să avem la îndemână doar rândurile stăruitor trimise de istoricul basarabean. În măsura în care putem desluși însă atât „file de viață”, cât și parte din dureroasele realități ce au marcat istoria noastră, considerăm benefică și o asemenea abordare, având virtuțile unui spot ce relevă contururile pilduitoare ale unor conștiințe superioare, dureros confruntate, grație regimului „democrat-popular” de sorginte bolșevică, cu o existență nedreaptă, devoratoare…

Așternute de regulă pe cărți poștale (suport deplin „transparent” și, desigur, mai ieftin), mesajele istoricului stabilit în București prezintă particularitatea (greu de înțeles la un slujitor al lui Chronos!) de a nu fi datate decât prin ștampilele mai mult sau mai puțin lizibile ale Serviciului poștal. Serviciu care, prin supraimprimările sale, ne face adesea părtași și la lozincile/grijile epocii: Cereți zilnic Scânteia; Depuneți economiile la CEC prin agențiile CEC; DGA cumpără lână, piei, zdrențe, oase, hârtie, gogoși de mătase…

„Interesantă” e și evoluția formulei de adresare. La început, potrivit și inițialei deja imprimate recto, G.B. completa: D[omniei]-Sale Domnului Constantin Turcu, Arhivele Statului, Iași… Cărțile poștale lansate în vara lui ’49 (firește, fără „dubioasa” inițială!), precum și o foarte probabilă atenționare, de îndată ce utiliza adresa unei instituții cvasi-„securizate”, îl fac pe expeditorul bucureștean să completeze în noul stil: Tovarășului Constantin Turcu… Ceea ce nu înseamnă însă că, făcând haz de necaz, nu își va mai permite uneori și adresări de genul „capra și varza”: Scumpe Tovarășe,/ Doamnei și D[omniei]-tale, ani mulți, fericiți…

Pe lângă apăsarea îndatoririlor curente ale salahoriei oficiale, pe care, fiind tot mai puțin potrivite inimii sale, trebuia să le îndure ca „fericit” beneficiar al unei retribuții simbolice, dar vitale, Gheorghe Bezviconi se arată mereu preocupat de pulsul Iașilor, de rosturile cercetării istorice, precum și de cerințele acute ale completării bibliotecii sale, pentru care – în absența resurselor financiare – e nevoit să recurgă mai cu seamă la schimbul de publicații.

 

*

[Epistolă[1]]

[Datare C.T.:  20.III.48.]

Prea iubite și prea stimate Amice Costache,

Doamnei [Aurora] și D[omniei]-tale, din partea familiei Uță[2] și a mea omagii. Am terminat „[Contribuții la] istoria relațiilor româno-ruse” [publicată: Bcurești, 1962] și sper să mai apară „Manuscrisele rusești ale Academiei [R.P.R.; București, 1949]”. Te rog mult să mă sfătuiești la noua mea lucrare: material în legătură cu mișcările populare (țărănești, orășenești), în Moldova, până la 1700. Desigur, voi începe cu volumele lui C[u]c[onul] Mihai [Costăchescu][3]. I-am și scris azi o scrisoare, cam în același sens cu aceasta, și te rog să-i faci o vizită, apelând încă o dată la erudiția sa, din partea mea.

Mă interesează orice: răscoli [sic], lupte, protestări, procese, fugi… Gândește-te ce-ai face singur în această privință. Voi cerceta colecțiile de documente, monografii de localități, județe, cronici… Dar e un domeniu străin preocupărilor mele, încât apelez la luminile Dvs. și mai ales la permanenta D-tale bunătate, regretând că, de la prima mea vizită la Piatra[-Neamț, unde locuia până în 1942 C. Turcu, ca profesor suplinitor și secretar al Liceului „Petru Rareș”] n-am avut prilej să-ți mai fiu și eu de folos. Ce cărți, reviste, autori… să consult? Dacă Cc. Mihai va fi obosit ca să-mi scrie, fii bun și notează-ți reflecțiile D[omniei]-Sale. La cine din prieteni să mai apelez? Știi adresele lui C.A. Stoide[4] (Tecuci ?), C. Sturzu (Bârlad ?), cineva la Roman? Ce-ar spune [Gheorghe] Ungureanu [director,  Arhivele Statului Iași]? Nu apelez direct, căci faptul că nu mi-a scris în legătură cu volumul „Călători [ruși în Moldova și Muntenia”; București, 1947] dovedește că nu ține la colaborare. D[umne]zeu să ne ierte! Lui Pavel Mihail[5] omagii. Îl amintesc câteodată (în „Călători”). Are ceva în chestiunea mea nouă? Unde e preotul D. Furtună[6], la Dorohoi? Gândește-te, dragă, la toate și nu-mi refuza prețiosul D-tale concurs. Poate aveți ceva în chestie la Arhive? Aș publica, adică aș nota, comunicat de D-ta. Îți mulțumesc mult anticipat și rămân îndatorat.

Al D-tale devotat,

  1. Bezviconi.

*

Foarte curând (carte poștală ajunsă la Iași în 3 apr.), starea sănătății îl determină însă pe G.B. să-și anunțe scumpul prieten:

„Ești ca de obicei cel mai serviabil om. Îți mulțumesc. Dar mi se pare că voi întrerupe toate preocupările mele, căci mă simt foarte rău. […]. Mișcări [populare] etc. am găsit, dar nu mă pot eu mișca de greutăți. Aproape nu scriu. Revăd arhiva. «Manuscrisele [rusești ale Academiei R.P.R. ]» și o «Istorie a relațiilor rom[âno]-ruse» așteaptă”…

Și cum boala înseamnă totdeauna și cheltuieli, o altă carte poștală (24 apr.) pune degetul pe-aceleași răni:

„Dragă Coane Costache, iartă-mă, dar sunt f.f. necăjit, încât nici omenește nu ți-am răspuns. […]. Incidental a ieșit că mai am câteva volume de „Călători” și le-aș schimba cu „Documente” Kostakescu [sic] pe care nu le am, ori cu Bogdan[7] (aici se vând „Bogdan” – 700 lei). […] Când vii aici mai vorbim și mă vei înțelege. Nu știu încă dacă voi scrie lucrarea aceea cu mișcări populare. D[oam]nei și ție, de Sf. Sărbători, multă fericire din partea familiei Uță și a mea.

[Indescifrabil.]”

*

Dar „valurile vieții” nu stau pe loc… Către sfârșitul lunii, o nouă carte poștală (ștampilată: Iași, 29 mai’48), ajunge la subdirectorul de la Arhive:

„[…] Institutul la care lucrez încă (Dumnezeu să prelungească activitatea mea! – ar zice turcul), mi-a încredințat o chestie mai potrivită: Bibliografia ruso-română. E f[oarte] mult de cercetat și se descoperă mult, dar condițiile muncii sunt și ele grele. Așa-i viața mea și să dea Domnul să nu fie mai rău. Omagii Doamnei și lui Cc. Mihai [Costăchescu]. Ce lucrezi acum? Scrie-mi despre preocupările tale cărturărești și activitatea altora. Cu mult drag,

  1. Bezviconi”.

*

Sub aceeași zodie, începe și anul 1949…

„Iubite Coane Costache, fac, la o comandă, o lucrare particulară, ca să-mi asigur existența, încât o lună sunt f. f. ocupat. Sunt pe sfârșite, încât am început să citesc și alte chestii. […] «Manuscrisele [rusești…»] au trecut ultimul examen și săptămâna viitoare trec la tipografie… Se spune categoric. Duc greu. Lucrez tot la Institut, dar salariul e f[oarte] mic. Sper să intru undeva (Institutul de Istorie etc.). Nu fac nimănui vizite, încât nu pot să te servesc în chestia manuscriselor cerute. […] Caută la Arhive documente de răscoli țărănești și orășenești. Aceasta e necesar, e la modă și vei putea ușor publica. Doamnei omagii. Familia Uță transmite complimente. Te îmbrățișez cu drag, George” [epistolă nedatată, probabil: ian. 1949].

*

„Ce faci Coane Costache? […] Artur Gorovei împlinește 85 ani. Vezi, ca Iașul voevodal să nu-l uite cu felicitări. Toți prietenii să-l sărbătorească cu scrisori, mângâindu-i bătrânețele. Omagii Doamnei, lui Cc. Mihai [Costăchescu] și păr[intelui Paul] Mihail. Ce mai scrii? La mine, nimic nou. Colaborez la Institutul de Istorie, la catalogarea periodicelor (1857-1859, Moldova). Sic transit… [subl. n.]. Te îmbrățișez cu mult drag, George” [c.p., data poștei: Iași, 12 febr. 1949].

*

[c.p., data poștei: Iași, 16 apr. 1949]

Iubite Prietene,

Doamnei și Ție, de sărbători [Sf. Paști] urări de bine. În ce privește opera mea, ea se reduce la fișe, disertații etc. – pentru alții… Omagiile mele să le transmiți lui Cc. Mihai [Costăchescu]. Aici mulți caută să spună că sistemul său de publicare a documentelor, cu note, e inferior simplei redări de documente. Grăbiți să scape și neputând cerceta trecutul și viitorul persoanelor și localităților din documente, mari[i] noștri slaviști preferă să nu î[n]șire pe toți acești boieri… Mi-am exprimat punctul de vedere opus, deoarece nimeni mai bine decât un M. C. nu va putea să comenteze în timp și spațiu anumite lucruri. Urări de bine și lui Pavel Mihailovici [Paul Mihail]. Cu mult drag, G. Bezviconi” [c.p., data poștei: Iași, 16 apr. 1949].

*

Scumpe Prietene Constantin,

În sfârșit a apărut lucrarea „Manuscrise rusești ale Academiei [R.P.R.]”. Nu vă trimit, deoarece n-am primit nici bani (am un mic-mic salariu), nici exemplare, iar lucrarea face 50 lei și… vă interesează în special. Erați mai mulți citați, dar… a rămas, incidental, doar Cc. Mihai Costăchescu. Nu e o publicație de documente, nici manuscrise numai, ci a tot ce era în mapele Secției Manuscrise. N-am putut s-o spun în titlu. Apoi, nu e un catalog, ci o lucrare, deoarece mă interesa importanța știrii, iar nu volumul ei (mențiune simplă ori document in extenso). Dar ai să vezi… Fiecare critică, cum îi trece [prin cap] ori laudă, dar nimeni nu contestă că e al doilea (după „Călători…”) document despre relații r[omâno-] r[use]. Al tău, B.” [c.p., data poștei: Iași, 29 iunie 1949]

*

„Dragă Costache, ce mai faci, ce mai scrii? Zilele acestea am înmormântat pe marele [Artur] Gorovei. Lui Sadoveanu am depus o notă, propunând să se proclame muzeu casa [din Fălticeni] în care a stat cel mai mare al nostru folklorist. Ați publicat ceva? Omagii lui Pavel Mihail. Spune-i că m-am mutat: Agricultori 31, et. II, tel. 33691. Ce mai scriu cărturarii noștri? Ai descoperit ceva la arhivă cu privire la relații cu vecinii? De mult nu mi-ai scris. Nici la mine nimic nou. Fișe pentru alții și oboseală pentru ochii mei. Doamnei omagii. Cu drag, B” [c.p., data poștei: Iași, 28 mart. 1951].

*

„Scumpe Tovarășe, Doamnei și D-tale, ani mulți, fericiți. Lucrez mult, culeg un material uriaș – pentru alții, dar interesant. Mereu, atenția mea specială e consacrată Moldovei. De aceea, te rog, transmite omagii marilor moldoveni-cărturari ieșeni, Mi s-a spus că profesorul Costăchescu a fost bolnav? Ce face? Până unde a ajuns cu documentele? Îi păstrez o frumoasă amintire. Iar Pavel Mihail scrie ceva? Complimente. Are o fată, [ajunsă] cred mai mare decât noi. Am asistat la apariția ei pe lume[8]! Parcă ieri! Cine mai lucrează acolo, ce scrie, ce probleme, la care aș fi putut contribui și eu? Scrie-mi, te rog, la ocazie, dar mai detailat, despre toți cărturarii și munca lor. B” [c.p., data poștei: București, 25 dec. 1951].

*

„Dragă Costache, am scris profesorului M. Costăchescu relativ la identificarea unor solii și persoane din secolele XV-XVI. Te rog, dacă vrea el să răspundă, să-mi scrie la vechea adresă, adică Agricultori 31. Printre altele pot să-ți comunic că am rămas fără serviciu. Alte noutăți nu prea am. Mă simt bine. Îți doresc toate cele bune. George” [c.p., data poștei: București, 4 iul. 1952].

*

„Dragă Costache, în iunie am rămas liber de preocupări istorice și m-am îmbolnăvit în iulie, făcând, la [Spitalul] Central, concurență la Eminescu. La 12 sept., părăsind spitalul, m-am căsătorit și stau la soția mea, care Vă salută alături de mine. Altceva, nu este nimic nou. Toate sunt bune și mă simt bine. Săptămâna aceasta se va stabili unde și ce voi lucra. De mult n-am avut vești de la D-ta. Ai studiat ceva și ai pregătit vreo capodoperă care să mă intereseze și pe mine? În ajunul șocului nervos [tentativă de suicid], am început să redactez noua versiune a relațiilor rom[âno]-ruse. Am ajuns la 1504 [anul morții lui Ștefan cel Mare], scriind vreo 20 pagini bătute la mașină. Al D-tale, [indescifrabil; c.p., data poștei: București, 18.IX.1952].

 

 

[1] Documentele se află în colecțiile Fondului C. Turcu, Arhivele Naționale, Filiala Iași.

[2] Uță – familia cumnatului Gheorghe Uță, profesor originar de asemenea din Chișinău și tată al binecunoscutei pictorițe Elena Uță-Chelaru (1930-2013).

[3] Mihai Costăchescu (1884-1953) – istoric ieșean, important editor al unor colecții de documente medievale, între care și cele vizând domniile lui Ștefan cel Mare, Bogdan Voevod și Ștefăniță Voevod.

[4] Constantin A. Stoide, profesor și istoric, fost director al Arhivelor Statului din Brașov; co-autor (alături de prof. C. Solomon) al unei culegeri de Documente tecucene (3 vol,, 1938-1941).

[5] Paul Mihail (1905, Cornova-Orhei – 1994, București) – distins teolog, slavist și istoric; din 1946 era slujitor al Bisericii Banu din Iași.

[6] Dumitru Furtună (1890-1965) – preot, istoric, teolog, folclorist și publicist; contribuții și la cunoașterea lui Ion Creangă.

[7] N.A. Bogdan, Orașul Iași (ediții: 1904 și 1913).

[8] Zanfira Mihail (n. 1937, Chișinău) – cercetător științific în slavistică și lingvistică comparată, doctor în filologie.

Revista indexata EBSCO