Nov 13, 2018

Posted by in ARTE

Vasile MIC – Expoziție retrospectivă Vasile Pop-Negreșteanu

Autobiografie prin culoare şi forme, suprapuse în albastru de Oaş şi umbre de îngeri

Vasile Pop-Negreşteanu, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti plastici din România, născut în Negreşti-Oaş, judeţul Satu Mare, a ţinut să ofere, la Muzeul de Artă din Satu Mare, o foarte generoasă expoziţie retrospectivă, intitulată, „Vedenii însemnate – punct, linie, formă şi culoare”, în care a  adunat lucrări reprezentative din aproape patru decenii de carieră, decenii în care picturi semnate Vasile Pop-Negreşteanu au ajuns în colecţii particulare din circa 60 de ţări europene şi de pe alte continente.

Pictorul Vasile Pop-Negreşteanu s-a făcut cunoscut în ţară, înainte de anul 1989, prin participarea sa la restaurarea Palatului Cotroceni. Aici şi-a adus contribuţia la redecorarea interioarelor cu picturi specifice unei reşedinţe regale, inspirându-se din arta barocă a secolelor XVII, dar si din recuzita neoclasică a picturii de secol XIX, adăugînd cîteva elemente din tapiseriile franceze stil Verdure. În perioada 1982 – 1989 a realizat lucrări de pictura monumentală şi decorativă pentru  Salonul Brîncovenesc, Salonul Corvinilor şi Salonul Transilvanean din incinta Cotrocenilor şi zece lucrări de pictură pentru Muzeul National Cotroceni. Lucrările artistului se regăsesc în colecţii particulare din România, Argentina, Anglia, Belgia, Canada, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Olanda, Suedia, Spania, Grecia, S.U.A, Israel, Turcia şi Cipru. El a obţinut numeroase premii in ţară şi în străinătate.

Artistul s-a născut pe meleaguri de legendă, în Ţara Oaşului, în  anul 1955, în perioada magică dintre Crăciun şi Anul Nou, de aceea întreaga sa creaţie este pătrunsă de spiritul şi culorile Oaşului, fie că vorbim despre picturile istorice sau abstracte, fie despre sculpturile sale spiritualizate, sugerînd avînturi îngereşti fără a pierde contactul cu tradiţia străveche. Uneori pictorul îşi asumă actul creator insinuîndu-şi autoportretul în tablou, mai ales în meditaţiile intense pe tema inspiraţiei creatoare. Alteori cromatica luxuriantă a podoabelor oşeneşti se revarsă în tuşe stranii de culoare mată, încît privitorul se opreşte uimit de forţa discursului plastic.

Vasile Pop-Negreşteanu a absolvit Liceul de Muzică şi Artă Plastică din Satu Mare şi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Secţia Artă Monumentală şi Restaurare, clasa prof. Vasile Celmare şi Nicolae Groza, în anul 1980. Este  membru al Uniunii Artistilor Plastici din anul 1984. Începînd din 1978 şi pînă 1992 a participat la toate expoziţiile rezervate tinerilor artişti plastici, apoi la zeci de expoziţii municipale, republicane, omagiale, precum şi la expoziţii de grup organizate în Bucureşti, în ţară şi în străinătate. A realizat prima expoziţie personală în anul 1975 la Casa de Cultură din Negreşti-Oaş. Artistul a revenit cu numeroase expoziţii pe plaiurile natale, dar retrospectiva „Vedenii însemnate”  are un caracter cu totul deosebit.

Operele expuse în Muzeul de Artă din Satu Mare exploatează filonul arhaic  al  inspiraţiei  sale, pasiunea artistului pentru Dacia mitică, dar şi un ezoterism plasat cu fineţe în contururi aproape invizibile, umbre de îngeri, care însoţesc unele compoziţii. Arta lui Vasile Pop-Negreşteanu este foarte  modernă, pe filiaţie brîncuşiană, şi nu se fereşte să privească demonicul în ochi şi să îl vrăjească, mai ales în austerele „Cărţi de pictură“, care smulg culoarea din absolutismul alb-negrului. Un desenator desăvîrşit se vădeşte pictorul, mai ales pe spaţii mici, dar şi în portrete ample, în care simfonica vioară şi rustica ceteră stau alături într-o simbioză ambientală perfectă. Cînd vizitatorul ajunge în ultima sală, ameţit şi încîntat, dă peste o „ladă de zestre” plină de opere care n-au mai încăput pe pereţi.

Destinul a făcut ca retrospectiva de la Satu Mare a lui Vasile Pop Negreşteanu să aibă loc IN HONOREM ROMÂNIA 100 – fiecare punct, linie sau formă purtînd în sine vibraţia interioară a pictorului, un artist total dedicat rădăcinilor sale româneşti şi oşeneşti, pe care le-a promovat pe toate meridianele lumii cu demnitate, deopotrivă cu un profund respect pentru toate culturile cu care le-a contactat de-a lungul perioadei sale de creaţie de pînă acum.

Păşind cu emoţie în acest templu construit cu sufletul şi cu ştiinţa dobîndită de-a lungul unor permanente căutări, care l-au format şi l-au călăuzit în ascensiunea Golgotei afirmării artistice, ne împresoară un emoţionant cor al ecourilor străvechi ce răzbat din timpuri imemoriale, ca moşteniri culturale de o inestimabilă valoare. Întîlnirea cu acest fidel şi angajat păstrător şi dăltuitor în Marea Memorie a Timpului ni-i aminteşte pe truditorii de acum o jumătate de veac din Ţara Oaşului, desculţi cu sape, furci, topoare sau coase de-a umăr, cu palme trudite, zîmbitori, primitori şi demni. Vasile Pop Negreşteanu îşi trage seva dintr-o  lume matriceal orînduită de Dumnezeu, din valorile perene ale Oaşului cu oamenii săi, surprinşi în ceea ce le era specific: munca, bucuria, culorile, starea cu care-şi petreceau etapele vieţii, înţelepciunea. Expoziţia recompune de fapt Universul Oşenesc deoarece se confundă cu o autobiografie a artistului în culoare şi formă.

Valoarea artistică a operei lui Vasile Pop-Negreşteanu este în afara oricărui dubiu. Pictorul este un compozitor de geometrii scăpate din vedere anticilor, un creator de perspective surprinzătoare, un jucător sau un expert al centrului de greutate al sculpturilor sale, în care formele frizează nefirescul, un fin scrutător al unui trecut în aceeaşi măsură complex. Instrumentele sale, alături de culoare, sînt mai mult ca orice, geometria pură, geometria în sine: esenţele universale, simbolurile perfecţiunii: cercul, pătratul, triunghiul, spirala, toate în conexiuni ce alunecă, se suprapun sau se nasc una  pe alta sau din cealaltă, înclinîndu-se cu unghiuri născocite de autor pentru desenul zborului gîndului său. Sute de desene şi schiţe îi inundă atelierul, acele şiruri de încercări care, la vremea potrivită, vor deveni arhive de studiu la fel de valoroase ca şi cele ale renascentiştilor. Dintre toate acestea artistul a ales pentru această retrospectivă, ceea ce a considerat reprezentativ pentru opera sa. Paleta de motive tratate de-a lungul vremii, este relativ constantă. Întîlnim pe simeze o replică la Michelangelo, în „Viziune la Carrara” din 1975, de la începuturile sale artistice – ca licean şi o alta în lucrarea „Porunca divină” din anul 2012, cu aceeaşi mînă a lui Dumnezeu. Arcul acumulativ-calitativ peste timp este dat de trecerea de la sinceritatea primei, la geometrica, simplă intersecţie diagonală, dar atît de expresivă prin simbolurile majore identitare româneşti pe care le cuprinde.

După o pauză mai lungă, îl regăsim pe Vasile Pop-Negreşteanu în ipostaze mai puţin cunoscute: un sculptor cu îndrăzneala volumelor sau cu lucrări de mare migală, în care valoarea este dată de colajul print sau aplicarea unui decupaj de cusătură dintr-un veşmînt al mamei, azi amintire. Heruvimii lui se înalţă flamboaianţi spre nedimensiune, iar serafimii şi îngerii îi clamează propria credinţă şi o stare a lumii care l-a plămădit. Este uimitoare puterea observaţiei şi a memoriei. Artistul reţine cusătura oşenească, scrijelitura în lemn a instrumentele de lucru ale oşenilor şi arta pusă în tot ce creau femeile Oaşului. Translaţia firească spre simbolistica ancestrală a lumilor antice dovedesc faptul că aceste obiecte artistice sînt rodul unei culturi universale de excepţie a autorului lor.

Vasile Pop-Negreşteanu este  şi autorul unor impresionante lucrări de artă monumentală, dintre care: Complexul Viticol Ştefăneşti – Argeş, în colaborare cu D. Gogu, tempera cu ou pe zid, 1979; „Sacrificiul Brîncovenilor”, frescă pictată în anul 1989 la Muzeul Mînăstirii Brîncoveni; „Cina cea de Taina” ulei pe pânză, pictată în anul 1997; „Bunavestire”, ulei pe pânză şi lemn aurit, pictată în anul 2005;  „Naşterea Domnului”, ulei şi foiţă aurie pe pînză, pictată în anul 2006; „Învierea”, ulei şi foiţă aurie pe pînză, aflată în Biserica  „Bunavestire” a Spitalului din Negreşti – Oaş; „Încununarea Fecioarei în prezenţa Apostolilor”, ulei pe pînză; pictată în anul 2001, aflată în Biserica Greco-Catolică “Sf. Maria”, Baia Mare; iconostasul în ulei pe lemn şi altarul  frescă, realizate în perioada 2003 – 2008, la Catedrala Ortodoxă „Duminica Tuturor Sfinţilor” din Negreşti Oaş.

Simplitatea, bunăcuviinţa şi sinceritatea lucrărilor lui Vasile Pop Negreşteanu sînt o sărbătoare pentru orice iubitor al artei. Întoarcerea sa perpetuă spre lumea legendarului şi fabulosului Ţinut al Oaşului, din care nu s-a desprins niciodată, ci îl poartă în sine, în fibra sa, într-un ADN artistic de excepţie, îi conferă operei artistice originalitate şi valoare.

Revista indexata EBSCO