Nov 13, 2018

Posted by in LITERATURA UNIVERSALA

Yoon-Ho CHO

S-a născut în Changwon,Gyengsang-nam-do Province, Coreea de Sud. În 1963, a debutat cu poezie, obţinând premiul New Writer’s Award, conferit de Korean Jayu Munhak Literature. În 1972, a imigrat în  Statele Unite. Poezia lui este publicată în reviste din SUA(Lips, The Paterson Literary Review), Ţara Galilor (The Seventh Quarry), Polonia, etc.

Volume de versuri: Întâlnirea florilor sălbatice/ Meet Like Wildflowers(1985); Copacul poetului/ Poet’s Tree (1992); Tu, gânditorul suferind/ You,the Suffering Brooder (1997); Agonie/ You are agonizing; Fluviul îşi goleşte inima/ The River Empties Its Heart (2006); şi Dragostea unui Măr/ The Love of an Apple Tree (2014);Lumina dragostei/ The Light od Love(2018).

Opera sa a atras aprecierea criticilor, atribuindu-i-se distincţii şi premii (the 4th Gasan Literature Award (1994);The Literature Award by the Korean-American Poet Association; the Honorable mention ( 2017) at the International poetry Contest by Immagine&Poesia, Amici de Guido Gozzano, and Comune de Aglie).

 

Într-o viaţă de imigrant, stearpă ca un pustiu, unde nu creşte nici măcar un fir de iarbă, de multe ori e lesne să fii dezamăgit şi descurajat .DRAGOSTEA rămâne singura sursă care mă încarcă, ajutându-mă să depăşesc o asemenea stare .”

Spring 2018

Yoon-Ho Cho

(din Prefaţa vol.Lumina dragostei)

 

Aşteptare

În zilele când mi se tulbură inima,

o iau spre mesteacănul alb şi înalt.

 

Când bate vântul,

copacul tremură.

 

Când plouă,

copacul e ud tot.

 

Când  ninge,

copacul se pătrunde de atâta aşteptare,

scuturându-şi  zăpadă.

 

Aşteptarea copacului răbdător,

a mesteacănului alb şi înalt,  mă face măreţ.

 

Ce-i fericirea?

Fericirea  copacilor

nu seamănă cu fericirea pe care am căutat-o  în lume.

 

Fericirea mea e casa măreaţă

cu  uriaşe petale de flori.

 

Fericirea copacilor însă

înseamnă florile primăverii

şi fluturii în zbor vrăjit.

 

Atunci am înţeles

că fericirea e schimb

de surâsuri cu iubita,

 

plecându-mă ca iarba în plină iarnă,

umplând frumuseţea

cu vorbe calde.

 

Flori rănite

Există om  care

să nu se fi simţit vreodată rănit în adâncul inimii?

 

Florile lumii, nespus de frumoase,

înfloresc rănite

şi rănite îşi caută

calea spre iubire.

 

Există om care

să nu fi vărsat vreodată lacrimi pornite din adâncul inimii?

 

Înflorite, florile lumii, nespus de frumoase,

varsă lacrimi.

Vărsând lacrimi, florile

înţeleg viaţa dragostei.

 

Piersicile

Oare ar trebui  să spun

că dragostea mea seamănă cu piersicile

din  iunie?

 

La început sunt roşii,

apoi deviu galben- roşiatic.

Îţi inspiră o poftă nebună dar  sunt tari.

 

Le pui la frigider

şi aştepţi :

se fac moi şi dulci.

 

Cu ultimele zile ale verii

se duce şi dragostea mea,

în urmă rămâne doar miros de piersică. . .

 

Curând 

Când frunzele stacojii se desprind

în adierea toamnei,

curând te vei duce şi tu.

 

O ştii prea bine,

aminteşte-ţi mereu,

pregăteşte-te.

 

Bătrâneţea vine

cu frumuseţe

şi bucurie.

 

Bătrâni,

tot mai  zâmbim curtenitor vecinilor,

legănându-ne împreună greaua povară.

 

În cădere,

frunzele stacojii aduc fericire,

desăvârşind frumuseţea.

 

Prezentare şi traduceri: Olimpia Iacob

 

(Yooh-Ho Cho. The Light of Love. Co-Published by Korean Expatriate Literature, California & Seoul. South Korea & Cross –Cultural Communications, New York, USA, 2018)

Revista indexata EBSCO