Nov 10, 2018

Posted by in Poezii

Stelorian MOROȘANU

TACTICI ŞI STRATEGII DE LUARE PRIN SURPRINDERE ŞI ÎNVĂLUIRE A POEMULUI

*

Marchiza n-a ieşit la ora 5…

Trist, ca o marmură care ştie

că nu va fi atinsă niciodată

de mîna lui Michelangelo,

l-aş suna pe domnul Dali –

să regleze, naibii, ceasurile alea!…

 

Marchiza n-a ieşit la ora 5…

Trist, ca o găoace de ou

din care a emigrat puiul –

fără să lase bilet de adio –,

l-aş suna pe domnul Picabia –

să şteargă, naibii, cu pămătuful,

 

Trist, că nu voi afla niciodată

taina unei mure care plînge,

m-am instalat într-o crăpătură de timp

şi scriu pentru plictiseala nălucilor…

Marchiza poate să iasă cînd vrea!…

 

CEZARIANA UNEI MELANCOLII

*

E linişte –

ca în adîncurile roşii,

de mare reformată,

ale unui bujor sedat de un crin…

 

Aud doar tic-tac-ul pisicii,

urmăresc doar cadranul ochilor ei

şi viaţa mea scurgîndu-se pe-acolo –

pisica se linge pe bot,

cred că i-au plăcut clipele mele –,

 

spune-mi cum se dă minutarul înapoi

la pisica – pendulă?,

cum scoţi din gîtlejul ei

clipele vrăbii?…

 

Pentru că, altfel,

e linişte –

ca în adîncurile de sînge închegat

ale unui Adio!…

 

POEMUL DE CAMUFLAJ

*

Trebuie!, mi-am zis,

trebuie să le spun şi lor –

ca şi cum aş împărţi

firimituri de suflet pe zăpada topită;

 

trebuie să le spun –

dar, mai înainte, să caut prin casă

un caiet de vreo opt, nouă sute de pagini,

să-mi încapă, să mă încapă,

să le pot spune şi lor –

ca şi cum aş împărţi petarde

fără chibrituri…

 

Degeaba mi-am uitat prin casă,

nu aveam nici un caiet de opt, nouă sute de pagini,

de fapt, nu aveam nici măcar o foaie A4,

am rupt o foaie

din singura broşură pe care o am –

 

„Tinereţea revoluţionară a tov. Nicolae Ceauşescu” –

şi atît mai apuc să vă scriu,

să vă spun:

 

Onorabililor,

tocmai trec printr-un Univers

descheiat la şliţ!…

 

TACTICI ŞI STRATEGII

ÎN LUPTA CU DUŞMANII

TRADIŢIONALI

*

„Începutul bătrîneţii se cunoaşte după aceea

că de la o vreme nu mai sărezi mămăliga…”

mi-a spus, odată, Sorescu şi m-am îngrozit!

(Ţi-o fi spus şi ţie, dar ai uitat…)

 

M-am îngrozit… nu ştiu cum să-ţi spun…

ca un păduche care a auzit că mîine

vine cu dezinfecţia şi dezinfectarea!

Păi, cum poţi fi atît de neatent,

să uiţi să sărezi mămăliga

şi să laşi, astfel, să-ţi pătrundă,

ca o hoaţă, bătrîneţea?!…

 

Nu!, nu se poate!, mi-am zis

(ţi-ai fi zis şi tu, dar ai uitat),

nu se poate să mă ia prin surprindere,

eu stau cu borcanul cu sare

în mîna stîngă, mereu, şi,

cînd e de cîte-o mămăligă,

hop! – o lingură cu sare,

Doamne!, dacă e vorba

să nu vină bătrîneţea la mine,

d’apoi sărez toate mămăligile din lume,

dacă e vorba să ţin bătrîneţea la uşă,

d’apoi stau cu borcanul cu sare

în mîna stîngă – pe veci!…

 

Însă observ că, de la o vreme

(poate că ai observat si tu, dar ai uitat…),

ocupat să tot pun sare în mămăligă,

uit să pun sare în gînduri;

 

O fi şi ăsta un semn, mai ştii?!

Revista indexata EBSCO