Nov 10, 2018

Posted by in Poezii

Marcel MUREȘEANU

Îl auziţi?

 

Tic-tac bate ceasul meu albastru

adus de la Marsilia acum o jumătate de veac.

Tic-tac, tic-tac, niciodată tac-tic, tac-tic!

De la Ordinea Universală a învăţat el

să rămînă egal cu sine

şi să dea lecţii veşniciei.

Din cînd în cînd, spre dimineaţă,

bate mai tare, din teamă pentru viaţa mea,

dar tot aşa: tic-tac, tic-tac!

De vei surzi, te voi trage de mînecă,

suspina el, dar tot aşa: tic-tac, tic-tac!

 

Sărmănica

 

A venit turturica, a venit turturica!

Tristă stă pe stîlpul din faţa ferestrei.

Ea vede cum mă usc şi-i pare rău.

Ea bate din aripi peste bătrîneţile mele

şi le răcoreşte.

Dar vine şi la noi, nu de moarte vine!

Ea din dragoste se aşază pe stîlpul

din faţa ferestrei.

A venit turturica! strigă şi mierlele.

Toate păsările o slăvesc pe turturica.

Vine şi corbul la urmă,

şi-i aduce un grăunte.

Aum, aum! cîntă dînsele

şi pietrele dau muguri

Iar cei patru fraţi

din pîntecele nucii

se trezesc şi se scaldă-n uleiuri.

 

Casa

 

Este cineva acasă? am întrebat.

Nu-i nimeni! mi s-a răspuns.

Atunci de ce-mi răspunzi,

dacă nu-i nimeni? am întrebat.

Fiindcă m-ai întrebat, mi s-a răspuns.

Mă pot întoarce cînd va fi cineva?

am întrebat.

De ce vrei să intri? mi s-a răspuns.

Sînt obosit! am spus eu.

Cu cine eşti? mi s-a răspuns.

Sînt singur! am zis eu.

Atunci intră, cu tot cu singurătatea ta!

Mi s-a răspuns.

 

Nişte suplicii

 

Oare ţipătul dinlăuntrul meu nu este gînd?

Oare frica şi deznădejdile nu tot gînduri sînt?

Dar uimirea scrisă cu fier roşu pe retina mea,

cînd bate barza din cioc pe împuţinarea zilei.

Dar clipa aceea în care, pe o stîncă aflîndu-mă,

scap din mîini potirul de cristal cu

sîngele Mîntuitorului?

Aud rostogolirea şi puterea mea de-a o opri

tot gînd este!

Revista indexata EBSCO