Nov 10, 2018

Posted by in MOZAIC

Adrian PORUCIUC – Marița lui Săndel din Vladomira și însemnările ei din vremuri grele (II)

Această a doua parte, pe care am detaşat-o din primul caiet de însemnări moştenit de la bunica Mariţa, se referă la perioada din primăvara şi vara anului 1944, în care vladomirenii au fost evacuaţi forţat, în faţa frontului care trecuse Prutul şi se îndrepta spre Iaşi. În stilul ei „non-standard” (dialectal+şcolar), bunica s-a străduit să redea nu doar trăirile sale şi ale propriei familii, ci şi pe cele ale consătenilor ei, care, chiar sub bubuit de tunuri şi vâjâit de avioane, se străduiau să-şi păstreze cât de cât modul de viaţă, adică să pască animalele, să macine grâu, să toarcă lână, să boteze copii şi să se mai şi adune la un pahar în zile de sărbătoare.

                                                                                                                        Adrian  Poruciuc

 

4 Maiu

De’aseară şi chiar de ieri noapte bubuie

tunu’ îngrozitor spre Iaşi, dar nu ştim

de’ale cui sunt. Cunoaştem numai

vuietu’ Catiuşa[1]. Avioani pănă acum,

ora 12, puţine au trecut. Săndel, venit de

sâmbătă, a plecat azi dimineaţă. A stat azi

mai mult. El a venit să’şi îngrijească stupii,

şi i’au mai rămas 9. Azi e nor şi a

început să ploaie. Timpul e foarte bun,

soarele asfinte. Tunurile au mai încetat,

un avion face zgomot prin aer. Termin

cu ziua de azi, aşteptând să treacă noaptea

cu linişte, să vină 5 Maiu cu veşti noi,

cari să ne poată bucura.

Sănătate multă pentru toată lumea.

Mariţa Poruciuc, Vladomira.

5 Maiu

Astă noapte puţine avioani s’au auzit,

tunurile la fel. Noaptea a fost sănină,

dimineaţa la fel. Ziua cald bine, dar

avioani multe grupuri, câte 6, vin

din răsărit spre asfinţit.

Nu departe spre asfinţit s’a auzit bubuit

de tunuri şi spre Bivolari s’aude mare

zgomot de avioani, dar nu ştim ce’a fost.

Spre Iaşi nu se aude nimic.  Linişte.

Dumnezeu să dea bine.

Mariţa Poruciuc, Vladomira.

6 Maiu

De’aseară a început bubuit de tunuri

spre Iaşi şi toată ziua a fost la fel.

Avioani nu prea multe. Este mare jale

pe lume, se cutremură pământu’ de

bubuit. Săndel n’a venit acasă.

Au venit 4 soldaţi la dormit şi să

cumpere vite. Acum e ora 12 noaptea,

este ora pentru odihnă.

Noapte bună la toţi şi dimineaţa cu

bine. Mariţa cea năcăjită.

7 Maiu

Toată noaptea s’a cutremurat pământu’

de bubuit de tun spre Iaşi. Acum e

ora 8 dimineaţa. Avioani încă nu se

aud. Bubuit grozav în apropiere.

Pericol foarte mare ne aşteaptă. D’zeu ne

va apăra,  la el ne este nădejdea. Soldaţi

mulţi trec în jos, căruţe multe vin prin

sate după cartofi şi vite şi oi. Astă noapte

am avut 2 ofiţări la dormit şi 3

soldaţi cu 2 căruţe. Şi au luat 5 mânzaţi.

Rămâne ca amintire celor ce vor

avea plăcere să citească amintirile

celor năcăjiţi. Mariţa Poruciuc.

8 Maiu

De mai multe zile bubuie tunurile, zi şi

noapte, dar foarte în apropiere, dinspre Iaşi.

Astă noapte grozav s’au cutremurat pământu’

şi casăle de atâtea bubuituri.

Astă noapte s’au furat şi boii lui Chibrit

(Ghiţă Ciobanu). Boii s’au furat din

ocolu’ Profirei.  Dimineaţa, la ora 7,

a murit Ghi. Ciobanu.

Tot azi soldaţii Ruşi au luat 50 oi boiereşti.

Tunuri bubuie grozav. Aviaţia

bombardează şesu’ Şăndreni sau podu’

Tocsobeni. Măcel grozav este, fum negru

se ridică din acea parte.

Ziua e cald şi bine, fără nor.

9 Maiu. Astă noapte o clipă n’a încetat

bubuitu’ de tun, tot dinspre Iaşi.

Acum e ora 14 după amiază şi încă

bubuitu’ n’a încetat. Toţi din sat sunt

foarte întristaţi de’această nenorocire.

Săndel n’a mai venit de la Cârniceni.

Şi tot acuma ne’a venit ordin de evacuare,

tocmai la Sf. Maria[2].

Suntem pierduţi.

Amintire din ziua de 9 Mai,

scrisă de mine, Mariţa Poruciuc, 1944.

10 Mai. Nu petrecem ca în anii din urmă, ci

ca azi. Lumea se evacuează. Se spune

că la Sf. Maria, dar D’zeu ştie pănă unde

au plecat acei ce au căruţe. Săndel a sosit

azi, dar noi nu am plecat. Ce’i azi în sat e mare

jale. Amintire dureroasă.

Mariţa Poruciuc, 10 Maiu.

11 Mai, ziua cea mai nenorocită, ceasul evacuării. Toată

lumea pleacă din sat, copii, femei […] toate plâng.

Vitele le’au vândut, altele le’au furat soldaţii.

Cânii, mâţele urlă de foame. Pănă azi noi

nu am plecat, nu avem căruţă.

Ce durere e pe bietul norod. Nu uita, Doamne

Dumnezăule, de noi.  Tunurile se aud, dar nu aşa

de grozav.  Mariţa Poruciuc, Vladomira.

Se tem ruşii de spioni.

12 Maiu, mai suntem 9 famili de plecat din sat.

Poate mâne, poate poimâne vom pleca şi noi.

Suntem pierduţi cu totul, dar de-am scăpa cu viaţă

vom face noi totul. Tunul bubuie, dar mai departe.

Avioani puţine, dar camioani şi căruţe foarte

multe umblă după furat. Mare jale este peste noi.

Azi punem magaziile la stupi. Vrem să ne luăm adio

de la ele[3], să rămână în regulă. Dumnezeu să se răzbune pe

acei’ce vor încerca să’i strâce[4].

Timpul e cald şi bine. Amintire din 12 Maiu,

Mariţa Poruciuc.

12 Maiu, lumea din sat, care au mai rămas,

se pregătesc de plecare. La casăle care

au plecat, urlă cânii de foame şi soldaţii

le încarcă păpuşoi, fasole şi tot ce au.

Bubuituri de tun, îngrozitor.

Mariţa.

13 Mai, ne pregătim şi noi de plecare,

căci ne sileşte.  În casă la noi este un

ofiţăr de poliţie şi 5 soldaţi care pleacă cu

carele pănă la Berza, Jud. Botoşani,

iar ceilanţi fac patrulă prin sat. Şi la

noi stă zi şi noapte santinelă.

Pănă acuma nu ni s’a furat nimic.

Acum, ora 10 dimineaţa, pornim şi noi bagaju’ cu

3 căruţe, dar nu am luat totul, mai vine un

transport.  Pleacă Leon, Marusa, Anica şi Vasile

Popa. Eu cu Săndel rămân şi Mamaia[5].

Ce zile grele. Dar tunurile nu mai încetează de’a

bubui. Termin cu atât, aşteptând ziua plecării.

Mariţa cea supărată […].

14 Maiu, Leon vine cu 4 căruţe. Noi plecăm

de la căsuţa noastră, lăsând 34 stupi şi

cânii urlând după noi. Ce jale şi pe aici. Soldaţii

care au fost aicea rămân. […]

Am plecat departe.

Nu ştiu de mă mai întorc.

Mariţa.

14 Maiu, stăm în aşteptarea căruţelor, să vie

să ne ia. Bubuie tunurile grozav.

Nu ne mai ticneşte nici mâncarea. Ce greu

şi amar. Seara vin Leon şi Anica cu 2 căruţe

a noastre şi încă 2, Popa Vasile şi un om

din Berza. Termin pentru azi, mâne plecăm.

Mariţa.

15 Maiu, plecăm pe la ora 10, lăsând în

casă 5 soldaţi, 34 stupi ce’au fost mângâierea

vieţii noastre şi ajutorul bătrâneţilor şi în coşări

4000 Kgr păpuşoi şi tot ce este în ogradă.

Cu jale am plecat. Pe drum, în dreptu’

firmei[6], sute de soldaţi ruşi făceau tranşăi[7]

spre Bălteni, adică de la Prut spre Bălteni.

Trecând prin Hermeziu – pustiu. Geamuri, uşi

deschise la fiecare casă. Grăunţe, tărâţe prin

ogrăzi – hrana cânilor. Gâşte cu bobocei.

La Perişor iarăşi şir de tranşăi se

fac. Trifeşi – case dărâmate, copaci zdrobiţi

de bombe,  pustiu, câni împuşcaţi şi ucişi de

maşini. Oameni am întâlnit venind

al doilea pe la casăle lor, să mai găsească

ce’a mai rămas de la ruşi. Bivolari – armată

multă şi aerodromul.  Zbârnâit grozav

de avioani.

Spre Bădărăi şi Tabără mii de soldaţi pe

jos trec spre Iaşi.  La Tabără – alt aerodrom,

la Bădărăi – alt aerodrom. Lumea civilă cară

piatră cu căruţele la aerodrom.  Fete mari

şi mici împrăştie piatra şi chiar spală rufe

la spitaluri.

Când am ajuns la Sf. Marea[8] a amurgit

şi pe la ora 10 am fost la Berza.

Rămâne ca amintire acest voiaj.

Mariţa Poruciuc, Vladomira.

16, mă aflu în satu’ Berza, la locuinţa

lui Vasile Martiniuc.  Săndel este cu noi,

dar sunt foarte obosită de drum. Acest om

are o gospodărie f. frumoasă şi Petrachi

Scârlat[9] stă tot aicea cu noi.

Aicea nu se mai aude bubuit de

tun. Săndel e vorbă cu Leon să plece la Vladomira.

Termin cu atât.

Mariţa depărtată de Vladomira.

17 Maiu[10], Săndel este la Vladomira cu Leon, Marusa

şi Anica, ca să mai aducă ce’a mai găsi. Eu sunt

cam bolnavă, de bucurie umilită ce am

aicea. Nu se aude bubuit de tun. Câte un avion

rusăsc trece prin aer din sus în jos[11] şi din

jos în sus. Aşa trec zilele, trec şi eu, îmbătrânesc

şi’mi pare rău[12].

Aşa trec zilele prin

pribegie. Îmi este urât fără ai mei

şi termin de scris.

Mariţa Poruciuc, Vladomira, rămasă

departe.  Sunt în Berza, la un sătuc

aşezat pe malul Prutului.  Locuitori are 60.

  1. Poruciuc.

18 Maiu ’944,  Săndel a sosit de’acasă cu căruţa,

căci ieri Leon, Anica şi Marusa s’a […]

’napoi căci de la Trifeşti santinela nu

i’a lăsat să meargă ’nainte, decât numai

pe Săndel şi nu a putut lua aproape

nimic. Iar eu, pe la ora 12, am plecat

la satul Ciornohal Călăraşi, depărtare 7 khilometri.

Dar am uitat să spun că mai întâi am trecut

pe lângă satul Libertatea un  kihlo […]

între Libertatea şi Ciornohal Călăraşi. Am

fost la Gavril şi femeia lui mi’a dat două

chilog[…] rachiu

şi am terminat cu ziua de azi.

Amintire neuitată,

Mariţa din Vladomira, 1944, azi în Berza.

19 Maiu, ziua a fost linişte din partea bombardării, dar

a plouat f. tare pe la ora 10-11. Dar acuma

este ora 4, când se aude vuiet de avioani

şi bubuit de bombe spre asfinţit, da’ la o mare

depărtare. Azi mi s’a petrecut ziua cu aranjatu’

bagajului, şi am început să răsucesc nişte lână.

Săndel a stat cu noi acasă. Leon cu Marusa

s’a dus la moară, să macine făină, dar a plouat

şi a venit ’napoi. Merg mâne iarăşi. Anica

e dusă cu lucru în sat. Marusa face mâncare.

Am terminat pentru ziua de azi,           Mariţa.

20 Maiu, astăzi a fost cald şi bine.

Vuiet mare de avioani rusăşti în prejurul

podului de la Bădărăi, păzindu’l

de inamic. Lumea se pregătesc ca

mâne să plece la făcut tranşăie la

Icobeni, 40 Kilometri depărtare. Astă noapte

s’a auzit bubuit de tunuri, dar la mare

depărtare. Nici o veste de plecare la

Vladomira.

S’a isprăvit cu ziua de azi.

Mariţa de la Vladomira, Berza.

1944 / 20 Maiu.

21 Maiu,  Constantin şi Elena. Noi ne

aflăm tot în Berza, în casa lui Vasile

Martiniuc şi stăm la masă cu toţi ai

noştri şi ai lui. El a avut 30 kgr vin îngopat

şi l’a scos şi’l cinstim împreună.

Pe la ora 13 ne’am urcat la via lui,

pe un deal ’nalt de tot, şi am văzut

multe sate din Basarabia, alde Balatina [neclar],

Bisăricani şi altele. Sus pe deal am

fost cu gazda noastră şi Săndel. Am

venit acasă. Leon a cântat din acordion,

de necazul nostru. Avioani multe

bombează pe la poduri. Bubuit de tun

se aude în depărtare. Tot azi a plecat

lume la făcut tranşăi, depărtare 40 klm

de la satu nostru Vladomira. Sunt duşi 17

băieţi, fete.

Amintire de pe locuri depărtate

de’al nostru sat. Mariţa, 1944 / 21 Maiu.

22 Mai, toată noaptea huit de avioani.

Eu cu Săndel dorm afară.  Dimineaţă

S’au găsit afişe date de Ghermani

pentru Ruşi, spunând să lasă armele, să nu mai lupte.

Anica e cu Leon, cu caii la păscut.

S’a terminat cu azi. Marusa

s’a prins să boteze la Maria Baciu.

A născut aici, în Berza.

Mariţa.

23 Maiu, de astă noapte bate vântul

îngrozitor şi îi foarte frig, ca de pe

zăpadă. Ziua a fost f. frig. Alt nou

nimic. Lumea pleacă la făcut tranşăi,

la Andrişăni. E vorba mâne să plece

şi Anica.  Suntem foarte amărâţi şi

depărtaţi de casăle noastre.

Amintire neştearsă din Berza.

Mariţa Poruciuc, 23 Maiu.

24 Maiu, miercuri.

A fost f. frig. Nou nimic. Zbârnâit de

Avioani, bubuit de bombe pe la poduri

şi gări.   Ca amintire, scris din Berza,

la masa gospodarului Vasile

Martiniuc. Mariţa cea mult întristată.

25 Maiu,  Înălţarea Domnului. Dimineaţa a

căzut brumă.  Noaptea a fost f. frig.

După ce am stat la masă, pe la ora

11 am plecat la Bobuleşti cu furgonu’,

eu, Săndel şi Vasile Martiniuc cu femeia lui,

Eva, şi am trecut prin Ilişăni,

Ciurea, Bobuleşti. Ne’am oprit la sora

Evei şi ne’au primit cu mâncare şi vin.

Aşa că prin orice sat am trecut, armată

am văzut, şi pe drum maşini şi soldaţi

mulţi mergând, din sus în jos.

Pe la ora 6 seara ne’am întors ’napoi

cu 7 kgr vin. Ca amintire din pribegie.

Mariţa Poruciuc – 25 Maiu 1944.

26 Mai, astă noapte a fost vânt, ploaie şi

frig. toată ziua, a fost nor şi cerne încet,

de ploaie şi frig, Pricopeanu din Ciulineşti,

azi evacuat în Bogdăneşti, a

adus liste la satu’ Berza, la delegatu’

nostru, pentru a face recesământu’

populaţiei. Mai zboară câte un avion, dar

nu ne sperie decât veştile triste care

pornesc din gură în gură. Să dea D’zeu

să nu fie aşa. Cu sănătate,  Mariţa.

27 Maiu, linişte toată ziua, din partea

armatei, dar foarte frig şi vântul vâjâie

tare. Tot azi am dat 38 kgr. lână şi am luat

800 kg. popuşoi. Astă noapte i’au furat ruşii

Alexandrinei lui Vasile Vizitiu

vaca şi au rămas copii plângând.

Ca amintire dureroasă şi neuitată

din refugiul nostru departe de scumpul

nostru sat şi casă.

Mariţa şi Săndel

din Vladomira şi azi Berza .

28 Maiu, duminică, tot vânt şi frig şi nor. Azi

a venit bietul Gavril cu femeia şi

ne’a adus 2 kgr rachiu. Şi vin am cinstit

de la omul de casă.

Alt nimic nou şi termin cu atât.

Sunt foarte întristată pentru viaţa

mea cea nenorocită.

D’zeu să ajute la fiece fiinţă după

cum vrea la altul.  Mă iscălesc,

Mariţa lui Săndel.

29 Maiu 1944, de aseară a început vuitu’ a 100 de

avioani venind dinspre răsărit şi miazăzi înspre

nord. Bubuit de bombe şi tunuri tot din aceeaşi

direcţie. De’astă dimineaţă chiar am văzut sute de

avioani trecând, asurzind văzduhul.

Bubuit de tun şi bombe, dar nu ştiu ce’a

fost cu ele. Tot azi Marusa a botezat la

Maria Ghi. Baciu. Şi a botezat un Preot de la

Rădeni. După botez  am fost la dat copilu’

cu Marusa şi am stat la masă cu Preotu’ şi am

fost primiţi foarte bine cu mâncare, dar băutură

netu[13]. Ca amintire din Berza,

Mariţa Poruciuc.

30 Maiu, de’aseară se aude bubuit de tunuri, dar

departe, foarte departe. Timpul s’a făcut mai

cald. De ieri dimineaţă este senin şi bine.

avioani se mai aud, dar nu aşa de

multe. Acum este ora 12. A început un

vuiet îngrozitor şi asurzitor de avioani, care

vin din jos, răsărit şi merg spre asfinţit. Ce’i cu

ele, noi nu ştim.

Chiar acum au venit 10 soldaţi ruşi, echipaţi

cu tot ce trebuie pentru voina[14]. Şi ce’i cu ei

nu ştim, dar au plecat spre Prut.

Tot azi am fost cu Marusa şi a scăldat fina.

Şi la altă femeie din Probota am fost.

A botezat un om de aici, din Berza.

Irina[15] s’a mutat aseară aici la noi.

Alt nimic.

Amintire dureroasă.

Mariţa, mama care plâng

pentru copilu’ meu[16].

31 Mai […], astă noapte a fost noapte sănină,

cald, dar vuiet de avioani. Azi tot e cald

şi frumos. Ar mai trebui ploaie. Salcâmu’

a înflorit frumos, păpuşoii sunt aproape

de prăşit, dar noi tot n’am plecat din Berza.

Stăm ca animărui[17] prin casă străină.

Sute de avioani vuiesc de’ţi iau auzul.

Trec în jos şi în sus. Nu ştiu ce’i cu toate

acestea. Săndel a fost azi la Ringhileşti.

Scrisul meu rămâne veşnic scris.

I Iunie 1944

Iarăşi toată noaptea bubuit de tun şi vâjâit

de avioani. Noaptea sănin, cald. Ziua iarăşi

cald, bine, pănă la ora 2 după amiază. Şi a

venit un nor cu ploaie şi a plouat foarte

bine pănă seara. Tot azi baiatul Leon a Bălăşii Ciotoroschi,

şi cu un alt băiet de’aci din Berza,

s’a dus cu vitele la păscut şi a găsit o bombă

şi, lovind’o în capsă, a ecsplodat şi i’a rupt

mâna la cel din sat, iar pe cel de la noi l’a

rănit prafu’ în faţă. Tot azi, un groaznic vuiet de

avioani. Sute şi sute merg în toate direcţiile.

Bubuie bombele şi tunurile de se cutremură

Pământul. Manifeste multe pe câmpii, lăsate

din avioani nemţăşti.

Am terminat, lăsând scrisul amintire

din zilele grele ale războiului,

stând rătăciţi prin sate străine

Mariţa Poruciuc, Berza,

Vladomira.

II Iunie 1944

Toată noaptea au bubuit tunurile şi avioanile.

Azi iar s’au găsit afişe nemţăşti. Acuma

este ora 10. A început iarăşi să ploaie. Este

un timp f. frumos şi bun, un miros îmbătător

de salcâm şi soc. Pe la ora 4 după amiază

Săndel pleacă la Bogdăneşti la moară, cu

grâu. A plecat cu Olteanu, D-tru Bobu

şi alţii, şi un leitinant rus, care i’a făgăduit

că la noapte macină. Alt nimic,

decât asurzitorul vuiet de avioani.

Las scrisul şi amintirea

numelui şi suferinţelor grele.

Mariţa Poruciuc din Bogdăneşti.

Fost în Vladomira.

 

            (va urma)

 

[1] Lansator de rachete folosit de armata sovietică.

[2] Santa Mare, judeţul Botoşani.

[3] E vorba de albine.

[4] Bunica Mariţa se referă la stupi, ca principală sursă de venit a familiei sale.

[5] Ana Petrişor, mama Mariţei.

[6] „Firma” era ferma lui Zarma, de pe malul Pruteţului.

[7] Adică tranşee.

[8] Santa Mare.

[9] Consătean din Vladomira.

[10] Începând de aici M.P. a greşit luna, scriind Aprile în loc de Maiu.

Ulterior a corectat, cu cerneală albastră, însă nu peste tot.

[11] Adică din nord spre sud.

[12] „Citat” dintr-o binecunoscută romanţă.

[13] Probabil, folosire ironică a rusescului net „nu”.

[14] Rus. voina „război”.

[15] Rudă din Vladomira.

[16] Referire la fiul ei, Iacob, cel „dat dispărut” pe front, la Cotu Donului.

[17] Adică „ai nimănui”.

Revista indexata EBSCO