Nov 13, 2018

Posted by in Poezii

Constantin Guzga

Balcic

Balcicul pulsează de viaţă

pe ţărmul Mării Negre

regina călăreşte pe calul ei alb

asemeni unei zîne

dintr-o poveste adevărată;

e tristă uneori, alteori,

veselă şi iubitoare;

înconjurată de copii

sau de invitaţi aleşi:

actori, poeţi, pictori, muzicieni,

de grădinarul ei;

dar, mai ales cînd scrie

numeroasele scrisori

pe tronul de marmoră

din paradisul ei terestru,

sau în faţa şevaletului

înrudind culori

ce-or încînta privirea

oricărui trecător

prin lumea artei

dorind să transpună-n pînză

tehnici noi

descoperite-n expoziţii pariziene

în peisajele lui Cezanne

în expresionismul lui Monet…

totuşi, nimic nu-i

precum tărîmul alb al Balcicului

cuibul ei liniştit

de care nu s-a despărţit

nici după moarte…

 

Balcic (Turist în Balcic)

Balcicul vizitat de români

pare o cetate asediată

pe timp de pace

din zi în noapte

paşii bătătoresc acelaşi drum,

un domeniu fără hotar,

în sufletele românilor zidit

de o mînă nevăzută,

mîna magică a reginei,

cu care şi-a mîngîiat

cei cinci copii

să nu pogoare întuneric

pe acele meleaguri

nici mîna altcuiva

să strecoare-n cuibul liniştii

păcatul;

acum, aici, au rămas

doar amintirile:

clădirile pitite în păduri,

ţărmul Mării Negre îndoliat,

apele fremătînd pînă-n adîncuri,

aerul mereu proaspăt

al Balcicului;

spiritul nemuritor al reginei

de peste timp deplîngînd

trupul încă sfîrtecat al ţării

pe care regele şi stăpînul ei

îl întregise cu atîtea jertfe

de vieţi omeneşti

vieţile românilor adevăraţi

bărbaţii de ispravă ai neamului

cărora datorează şi această

vatră sfîntă a Balcicului

căreia i-a dăruit nu numai viaţă

ci şi nemurire!…

 

Balcic (Memoria Balcicului)

La Balcic, feţele vizitatorilor

sînt vesele, se bucură

trecute vremi trăiesc în amintiri

pe oriunde mergi respiră viaţă

rămîne să te întîlneşti cu ele

să urmezi calea întrebărilor

şi a viselor împlinite;

aici totul are sens

are demnitate

toate cu smerenie s-au construit

pînă şi potecile

vin către mare

umile şi respectuoase

că vor întîlni nesfîrşitele ape

străjuite de orizont;

aici de inima reginei te apropii

şi de sufletul ei cald, iubitor;

el rămîne lîngă noi, românii,

oriunde fiinţă românească

îşi trăieşte destinul;

să iubim pămîntul, neamul,

regina veghează din ceruri

ca o mamă ne poartă de grijă

să ne vindece rănile

provocate de vremuri încă potrivnice;

la Balcic ai atîta pace în suflet

şi atîta inimă bună

încît, lipsit de ură,

de resentimente,

aplauzi tăcut

acele vremi trecute…

Revista indexata EBSCO