Nov 13, 2018

Posted by in Poezii

Sorin ROŞCA

Ar trebui să deschid mai larg această coală,

să putem cerceta dacă-i vis,

să vină toate cuvintele dezmierdătoare

cum vin la apa Iordanului ori din cer pe-o zăpadă,

să încapă întreaga descriere a splendorii tale

cum stai ghemuită ca-ntr-un paraclis

și nu dai sunet cîntecului să sune,

cum stai ca un pui de mîță

agățată de ora dragostei,

ca un pui de minune…

 

Și-ți tot cade mătasea aceea ușor

în lung de tine

pînă la iarbă,

poate Dumnezeu a lăsat gazul deschis

și eu am intrat cu lumînarea aprinsă

înadins ca minunăția ta

de pe astă lume

într-o iubire cu pînzele-n vînt

să mă soarbă…

 

Albina lui Salvador Dali

Albina lui Salvador Dali

ocolea într-adevăr o rodie coaptă

chemîndu-mă afară din vis

pe limba ei zburătoare și în șoaptă,

cu o secundă înainte să mă trezesc

în camera hotelului din Golden Sands

unde visasem încă din adolescență c-o voi întîlni

cu mierea așteptării prelingîndu-i-se din privire

pe rama banală și ieftină,

pe albul indiferent al peretelui

pus acolo de-o amăgire.

 

Habar n-aveam că vrăjitorul cu mustața-n sus

poate convinge o gînganie cicălitoare

să tropăie oricînd i se năzare

prin visul unui cetățean de treabă,

dar uite că realitatea

și nebuneasca închipuire din visare

se vede că sunt mînă în mînă,

că sunt vorbite între ele,

că sunt mai mult decît posibile fapte

consemnate dinainte în filigran

pe aripa unei albine guralive

și prevestitoare…

 

Nisipurile de Aur, 6 aprilie 2018

 

spațiul oniric al iubirii

 

Condens de albastru

Nu trecuse pe-acolo demult nici-o întîmplare

și cerul era încuiat în el peste pădure

și rece…

 

Dar tu creșteai

cu mine

urmîndu-te

într-o continuă și sferică mirare,

pînă trupul ți s-a făcut mai ușor

decît aerul acela strîmt,

decît un sîmbure adus de înger

pe-o înseninare.

 

Dar tu creșteai arîndu-mi prin sînge

cu o pasăre,

vorbe pitice-n străfunduri de lume

cădeau impure

pînă trupul ți s-a lipit de cer

și cerul era cu un pas înaintea ta

peste muntele înfiorat

și răbdătoarea pădure.

 

Așa s-au pornit să cadă lin

ca dintr-un șirag

picături de albastru,

în ele zburau fluturi de curcubeu dantelați

și păsări cît unghia,

nemaivăzute…

 

Veneau picurii de albastru cu zîmbetul tău

ca o chemare abia ținîndu-și forma

în șaua clipelor diamantine,

pînă m-am fost lipit și eu de cer

peste pădurea străluminată,

ca parte firească din tine…

Revista indexata EBSCO