Sep 24, 2018

Posted by in Varia

Aura Christi – Ostrovul Învierii

 

Poveste-i totul

 

Poveste-i totul, liniştea şi ochii tăi, în

care, fără să vreau, chipul mi l-am uitat

cât ai clipi sau cât ai bate din aripele

cu ancora în veacul celălalt.

 

Poveste-i aşteptarea ce se aşteaptă

şi răbdarea, şi roua pe înserate

oglindind razele lunii, ce despică

bolta în fâşii, vise, uitări curate.

 

Mă cauţi, te aştept, uit şi mă pierd

în ochii tăi şi în tăcerea recreând

tot ce-ai uitat să-mi spui, să cânţi,

să taci în umbrele desprinse rând

 

pe rând de noi, strivite de lumina

luminilor toate, în care-i seară,

dimineaţă, noapte – nu mai ştiu.

Nu ştiu ce-a fost să fie odinioară,

 

ce este, ce va fi, când îmi las suflarea

în duhul şi respirarea ta ori în himerele

plutind în timp ce ard de colo-colo. Sunt,

eşti. De când e lumea, noi doi emisferele

 

aceluiaşi suflet suntem: flăcări desprinse

de acelaşi trunchi, raza dumnezeiască

a aceluiaşi ochi, lumină a aceleiaşi priviri,

curgând din matricea de foc, zeiască.

 

Fragment din romanul în versuri  Ostrovul Învierii

 

Revista indexata EBSCO