Sep 21, 2018

Posted by in Poezii

Ovidiu GENARU

La o cafea

Păduri ce cheltuie privighetori ne-aduc aminte

să părăsim incintele compacte.

Suntem inumerabili.

Plevuşcă umblă-n stoluri ca să hrănească

rechinul.

Prin târguri mişună barbarii. Au pelerine

versatile.

Si sunt ubicui.

Frica ne vine din deşertul nostru neolitic.

Să-i învăţăm răul care să-i macine.

Să-i ademenim cu mărgele de sticlă.

Să-i prăbuşim în desfătări

Să avem încredere în hazard.

Ziua când bibliotecile vor arde nu va veni.

Cortinele vulgare ale lumii se rup

şi într-o ramă aurită

o tânără femeie

râde mere roşii.

Mestecenii au ugerele pline.

Lumină vie ţi-aud vocea: mă chemi la o cafea?

Dacă da atunci să fie pe-o terasă şi vremea să

ne-ngăduie

să povestim

tăcerile care ne-aşteaptă.

Poemul are rana lui.

 

 

Taxi de vânt

Totul s-a spus ieri la colţul străzii

Luxembourg

Era sâmbătă ea avea o pereche de sâni

stereo

El îşi clătina burta eu bere Grinbergen

Ea își admira unghiile tip gheară

el era mecanic simplu de locomotivă

şi zornăia mereu nişte chei

de la fusta ei relativă

Apoi el a desenat cu cretă pe asfalt

o inimă roşie în oare încăpeau amândoi

Era sâmbătă ea a râs

se aflau între morgă şi maternitate

Un întuneric de gang îi ispitea

pe strada Luxembourg pe undeva

Ea avea o pereche de sâni stereo

şi fusta ei se descuia

Apoi ea a şoptit ceva în sensul

Dacă-mi promiţi că eşti cuminte.

Și s-au urcat într-un taxi de vânt

şi nu îmi mai aduc aminte.

De loc !!! Deloc.

 

Freziile lui Dumnezeu

Stăm cu întunericul în mine şi aşteptam salvarea.

Afară domnea indiferenţa municipală.

Groparii îşi frecau palmele

a câştig.

M-au dus la urgenţe încet.

Tubul de oxigen într-o nară.

In stetoscop o linişte perversă.

Conform procedurilor

surorile trăgeau în urma mea o husă enormă peste tot

ce-am iubit.

Deja prin preajmă se pripăşiseră îngeri

dormeau cu mine în salonul

antum şi postum.

Gata să mă treacă pragul la o comandă abia

şoptită

de calculul demografic.

Nu mă gândeam la nimic

decât la freziile lui Dumnezeu

la braţele lui de miresme.

Afară linguşitorii deja îmi pregăteau

ferparul cu laude.

A murit altcineva.

Am aflat din ziare.

Ghinion.

 

Turma

Un lamento de vulcan stins vine din urmă.

Pe unii după ce au murit i-am înfrânt

Au venit alţii şi au pretins că ei sunt Mesia

Au venit prietenii lor şi i-au răstignit.

Au venit unii și au propus să mergem

înainte

au venit alţii să ne spună că înainte e

în urmă.

Au venit unii şi ne-au corectat că în urmă e la

dreapta

au venit alţii să ne convingă

că la dreapta e la stânga.

Au venit unii si au recunoscut că au uzurpat.

Au venit alţii să se tânguie că au fost uzurpaţi

și că greşelile vinovaţilor

sunt mai oneste decât bunăvestirea mincinoşilor.

Apoi s-au înhăitat între ei şi ne-au explicat

că turma îşi urmează oarbă profeţii

şi că cei care rabdă și tac încurajează

întotdeauna

iar cei ce urlă n-au nici o părere.

 

2

Pe unii după ce au murit i-am înfrânt.

Acum privighetorile tale beau basamac la

bodegă

şi cântă cu anglisme. La fereastră

iarăşi pâcle siberiene.

Nimeni nu-ţi mai exaltă nurii patrie văduvă.

Căpitanii tăi profanează mormintele.

Ştiu simulăm mântuirea. Inel vâslim în puroaie.

Patrie încă nu ne primi.

 

Avion

M-au dizolvat în oceanul celor şapte miliarde

cu tot eu valiza cu literele limbii

numelui meu

înăuntru. M-au dizolvat ca sarea în bucate.

Un alter ego

imprimat pe biletul de avion un banal cod

de bare

impersonal în memoria tuşului negru

viu sa mort.

Dumneavoastră sunteţi aceste dungi paralele de zebră?

Da

cred că da

am răspuns evaziv.

Sunteţi liber puteai intra în Occident.

De identificat după dezastru

ca obiect.

 

Dar la Paris am ajuns om de carne

 

Urban

Pe uşă un carton, carton scrie cu carioca:

Umanism mediocru.

Scări înguste coboară în lumea subpământeană.

Şobolanii îngăduie oamenilor

să locuiască sub bloc.

Acolo

florile de plastic se menţin proaspete pe toată

durata căsătoriei.

Toate garniturile-s roase

ţevăria subsolului te însoţeşte mereu copiind

forma zidurilor

ţevăria îţi trece prin pat toată gâlgâiala

de spălaturi de vase de la etajele cerului

inclusiv

urina lui Dumnezeu.

Acest batiscaf urban îngăduit

de Ruşine şi Milă.

Adânc sentiment de peşteră.

 

Reţeta

Aţi văzut? Şapte îngeri s-au aciuat la streaşina

blocului acolo

friza catedralei, a rămas pustie.

Cred că au evadat din sculpturi din pricina

            Lumânărilor

Nu mai e ceara de altădată.

De Bobotează Popa ne vinde aghiazmă vrac

ca supliment alimentar

metafizic

Ţinem regim

urcat coborât pas cu pas zece etaje zilnic

fără conservanţi mai slab mai agil mai atrăgător

mai sexy şi totuşi murim sănătoşi tun

Şi doar mâncăm curat organic cum recomandă OMS

Oul UE

e ouat regulamentar de găina UE în statul de drept

germano-franc

gazon oxigen berechet stres exclus

Și nimic

ca la gard murim definitiv asta e

Americanii au inventat reţeta cum să fii gras

 

Victimă colaterală

Vezi oameni rari pustii mergând singuri spre

o ţintă

prea îndepărtată

Şi aceasta-i şi nobleţea lor.

Merg cu ochii închişi încotro văd cu sufletul.

Dar spune-mi

în aceste vremuri gingaşe de ospiciu

încotro s-ar cuveni să înnoptăm?

Și cum ar trebui vărsat sângele ce ni s-a dat?

Cu multă grijă stăpâne

să nu păteze

vreo icoană

Iar dacă inima întâlneşte în cale bocancul lui

Dumnezeu

care-ţi iese înainte să te îndrume

Să ştii că-i doar din pricina denivelărilor

camarade

N-a fast cu intenţie

Ca victimă colaterală vei fi despăgubit.

Revista indexata EBSCO