Sep 21, 2018

Posted by in MOZAIC

Adrian PORUCIUC – Marița lui Săndel din Vladomira și însemnările ei din vremuri grele

Printre moştenirile de familie preluate de la părinţii mei se află şi două caiete (dictando, de tip şcolar) cu pagini îngălbenite, dar acoperite de o scriere suficient de clară. Cerneala e cam peste tot neagră, doar în unele fragmente (şi unele adaosuri ulterioare) fiind folosită cerneală albastră sau creion negru. Pe coperta primului caiet, o altă mînă (a tatălui meu) a scris titlul „Jurnal, Martie-Mai 1944, Mariţa Poruciuc”. Pe coperta celui de-al doilea apare un portret înconjurat de lauri (dar mîzgălit de cineva cu creionul), sub care scrie „Mareşalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului”. Mai jos scrie „Caet pentru…”, la care tot tatăl meu a adăugat „Jurnal, 1944, 20 iulie – 1 octombrie, Maria Poruciuc”. Este vorba de însemnările bunicii mele, din zilele celui de-al doilea război mondial şi din cele de după el. În text, ea îşi desemna acele însemnări ca „amintiri”, doar rareori fiind folosită formula „jurnalu’ zilei” . De fapt era vorba de un „gen” destul de îndrăgit de sătenii ştiutori de carte din perioada interbelică, cei care, oriunde găseau vreun spaţiu gol prin cărţile sau almanahurile pe care le citeau, îşi consemnau unele gînduri, sau marcau anumite evenimente.

Deşi, de-a lungul anilor, am mai răsfoit prin acele caiete (încercînd să reconstitui vocea bunicii în citirea cîte unui „episod”), nu am luat în consideraţie vreo aducere a textului în discuţie la cunoştinţa marelui public. Un eveniment recent m-a împins spre decizia publicării textului din cele două caiete: la data de 20 iulie 2018, la Muzeul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a fost lansat proiectul intitulat „Memorie, identitate şi comunitate. Studii de istorie orală în România şi Republica Moldova”, eveniment la care am asistat, ca audient. Printre altele, în dialogul final dintre organizatori şi publicul prezent în sală, s-a lansat şi sugestia că (deşi proiectul se axează în principal pe „istorie orală”, extrasă din interviuri luate în sate de pe Valea Prutului) ar putea fi luate în consideraţie şi însemnările unor pruteni care nu se mai află printre noi. După cîteva zile (30 iulie 2018) am recepţionat, de pe net, o voce jurnalistică (Jurnal TV) care afirma că proiectul în discuţie va consemna „trăirile băştinaşilor”. Drept care m-am simţit obligat să acord din nou atenţie însemnărilor „băştinaşei” Mariţa lui Săndel din Vladomira (după cum se prezenta adesea chiar ea).

Bunica s-a născut în 1894, în familia răzeşului Toader Petrişor din Vladomira, comuna Hermeziu (ulterior comuna Trifeşti), judeţul Iaşi. S-a căsătorit cu basarabeanul Andrei Poruciuc, cu un nume de familie provenit dintr-o poreclă a sa, adăugată la numele de familie „originar” (Nistoraş, rusificat ca Nesteraş). După ce s-a stabilit în Vladomira, prin căsătorie, bunicul Andrei (sau Săndel, cum îl alintase mama lui) a ajuns om cu stare mai ales după ce s-a apucat de stupărit „sistematic”. Săndel făcuse patru clase de şcoală rusească în satul Unteni, aflat la vedere peste Prut. Serviciul militar şi l-a îndeplinit în armata ţarului Nikolai, aliatul nostru din Marele Război. Aşa se face că, în 1917, înainte de revoluţia bolşevică, Andrei Nesteraş-Porucic (cum scrie pe diploma lui de „serjant”, emisă la Odessa) avea ordin să împuşte nemţi prin podgoriile de la Panciu şi Odobeşti. Dau aceste amănunte ca să explic şi cum a ajuns ulterior Săndel să fie „revendicat” de ostaşii sovietici ca tălmaci, atunci când au trecut Prutul în 1944.

Tot patru clase a făcut şi bunica Mariţa, dar în română, la şcoala primară din Vladomira. Apoi toată viaţa ei a avut pasiunea de a-şi consemna în scris „trăirile”, dovadă fiind şi cele două caiete moştenite de mine. Desigur, cu toate că textul din caiete este lizibil, un cititor de azi ar avea probleme cu felul în care bunica reda cuvinte şi grupări de cuvinte. Dificultăţi prezintă şi puţinătatea semnelor de punctuaţie din text. Din ortografia vremii, bunica Mariţa a preluat atât â, cît şi sunt (deşi, după cîte îmi amintesc, în exprimare orală ea nu zicea nici sunt, nici sînt, ci zicea îs). În rest, pentru filologi, scrisul ei apare nu doar ca un exemplu de limbă română non-standard, ci şi ca manifestare a fenomenului de diglosie, în speţă fiind vorba de un amestec de română „şcolară” şi de transcriere a unei pronunţii dialectale (uneori apărând şi dublete precum vuiet – huit, sau senin – sănin). Deşi bunica nu scria (cum, de fapt, nici cronicarii moldoveni nu scriau) ghini pentru bine, sau chiatrî pentru piatră, ea a folosit peste tot forme precum (în loc de se), pâne, rusăsc, trecire, sau chiar un arhaic animăruia (cu rotacism!), în loc de a nimănui. De remarcat în text sunt unele neologisme, redate mai mult sau mai puţin fidel, precum cotingent, dezărtor şi evacuare, ca şi unele cuvinte evident preluate de la ostaşii sovietici, precum leitenant, zastav şi razvetcă.

Pentru coloratură, am păstrat â şi sunt, ca şi unele „ortografieri” particulare, dintre cele care nu pun probleme de înţelegere. Am păstrat ca atare şi multe propoziţii eliptice (în stil telegrafic). Dar, în urma unei convorbiri la care am participat în redacţia revistei Convorbiri literare, a trebuit să fiu de acord că, oricât de interesant ar fi textul (ca atare) pentru filologi, ar fi necesară o „regularizare”, pentru a face respectivul text mai accesibil cititorilor de azi. Aşadar, deoarece bunica Mariţa nu folosea mai deloc liniuţe despărţitoare, dar folosea uneori apostroful, l-am utilizat pe acesta din urmă în separarea unor grupări lexico-gramaticale scrise de-a valma (deci am scris l’am în loc de lam, i’au în loc de eau, gândindu’mă în loc de gândindumă etc.), ca şi în marcarea frecventei omiteri a lui l din articolul hotărît (frontu’, pământu’, satu’ etc.). De asemenea, am făcut completări în cazul nenumăraţilor i „lipsă” (precum în copi = copii, Flori = Florii, ruş = ruşi, soldaţ = soldaţi etc.). Am păstrat totuşi, tot pentru coloratură, forme „constante” precum pănă (= pînă), avioani, Marte, Aprile, Maiu etc. În cazul unor cuvinte sau pasaje cu totul neclare, am preferat să pun paranteze pătrate cu puncte de suspensie. Unde va mai fi nevoie de clarificări suplimentare, voi introduce concise note de subsol (marcate cu A.P.).

O notă lămuritoare ar fi necesară şi pentru prezentarea celor pe care bunica Mariţa îi desemnează ca „ai mei”. Pe lîngă soţul Săndel, este des pomenit fiul cel mare, Iacob, dar dispărut la Cotu Donului încă din iarna 1941-1942 (mama lui continuînd însă, mulţi ani după aceea, să spere că el se va întoarce „din lume”). Leon, al doilea dintre fii, a scăpat de război (datorită efectelor unei grele operaţii la un picior) şi s-a căsătorit cu o basarabeancă din Tocsobeni, Maria Ţurcanu (mama mea), numită Marusa în familie şi în sat. Des amintită este şi Anica, cea care ar fi urmat să-i fie mireasă lui Iacob, dar n-a fost să fie. În sfîrşit, cea pomenită ca Mamaia în text, era mama Mariţei (şi văduva străbunicului Toader Petrişor). Pe lîngă aceştia, sunt consemnate numele unor săteni din Vladomira şi din Berza (unde au fost evacuaţi vladomirenii în vara lui 1944), ca şi numele unor reprezentanţi ai elitei funciare din zonă, precum Mehedinţoaia (soţia geografului Simion Mehedinţi, care deţinea pămînt în zonă), sau Zarma (aromân înstărit, care înfiinţase o „fermă” lîngă lacul Pruteţ), sau membrii familiei Negruţ (Negruzzi), boieri luminaţi din Hermeziu.

Consider că după aceste lămuriri introductive, se cuvine să-i dau cuvîntul celei care, chiar după prima „amintire” inclusă în caietul cu numărul 1, s-a prezentat ca „Mariţa lui Săndel”. O vom vedea atît în postura de martor „la prima mînă”, cît şi în cea de receptor a ce „se spune”.

Adrian Poruciuc

 

I

22 Marte, când au plecat băieţii din sat recrutaţi pănă

la cotigentu’ 50. Au plecat şi toţi funcţionarii.

Ca amintire va rămâne scrisul meu,

Mariţa lui Săndel,Vladomira.

25 Marte, când au venit Ruşii în sat la noi.

26, când au bombardat Nemţii, cu aviaţia, Vrăneşti,

Tocsobeni, Gherman şi Sculeni. I’au distrus aproape de

tot. Tot azi au ocupat Bivolari.

27-28 Marte, au bombardat Bălteni şi Trifeşti,

au ars o locuinţă şi au stricat geamurile la

multe case. Pe’ai lui Ostaci i’au omorât.

Scris de mine, Mariţa Poruciuc, Vladomira.

Din 28 şi pănă la 4 Aprile s’a petrecut cu trecerea

soldaţilor Ruşi la noi în regat şi în satul nostru.

Treceau cu luntrile.

La 29-30-31 a fost un viscol grozav.

Zăpada a fost aşa de mare, că nu puteai ieşi din casă.

La oile care fătau găseam miei morţi. Viscolu’ era aşa de

grozav de te în’năduşa dacă ai fi mers mai departe.

Vreo 3 zile n’au putut trece nici Ruşii. Numai care

erau în sat veniţi au stat pe loc.

Amintire scrisă de mine, Mariţa.

4 Aprile 1944, când au venit Ruşii la noi şi au împărţit

tot avutul lui Zarma şi al Mehedinţoaiei. Mare jale a fost acolo.

Mariţa Poruciuc.

5 Aprile, când s’au împărţit oile la curtea Mehedinţoaiei

şi vacile la oameni din Vladomira şi Hermeziu.

Soldaţi sunt mulţi la noi în sat.

Ca amintire, Mariţa Poruciuc.

6 Aprile, au împărţit oamenii grâul, orzul, ovăsul, popuşoii

sloboda. Au distrus tot. Şi stupii lui Zarma. Este mare jale,

numai albine moarte şi faguri fărmaţi.

Tot în astă seară Săndel a fost luat de Ruşi ca să’i

conducă pănă în Probota. S’a întors napoi la ora 12.

Amintire, Mariţa Poruciuc

7 Aprile, se aude bubuit de tun, nu departe de aicea, de se

cutremură pământul.

8 Aprile, Mariţa Poruciuc, Vladomira, 1944.

Au venit răniţi ruşi. Frontu’ este la Capu Dealului.

Se aude grozav bubuit de tun. În seara asta dorm la noi

3 soldaţi ucrainieni. Mariţa Poruciuc

9 Aprile 1944.

Duminica Floriilor, când s’a petrecut cu bubuit

grozav de tun şi vuit de avioani sovetice. Au făcut

pod la Tocsobeni, direcţia Şăndreni, Probota.

Şi azi i’au bombardat Nemţii. Tot azi au plecat toate

carele (căruţele) din sat să ducă  lemne de la

Perieni la podurile Jijia. Ele au fost distruse de

Nemţi (români).

Amintire din ziua Floriilor,

Mariţa Poruciuc, Vladomira.

Tot azi a venit pe la ora 4 seara un locotenent

colonel din Probota, de la comandamentul

contra razvetcă sovetic şi l’a luat pe

Săndel ca perihocic (talmaci) în limba rusă.

Acum e ora 12, Săndel n’a sosit încă.

Mariţa Săndel, Vladomira.

10 Aprile, ziua s’a petrecut mai puţin bubuit

de tun. Aviaţie puţină. Leon a fost cu caru’ şi a

dus scânduri din magaziile cucoanei la podurile

Jijia. Săndel n’a mai venit acasă.

În kvartire am 3 soldaţi. Zile amare.

Mariţa Poruciuc, Vladomira.

Cine este mamă, poate să’mi creadă mie ce durere

am eu în sufletul meu. Mamaia mea stă aicea la mine.

11 Aprile, bubuit grozav de tunuri şi aviaţie,

cam pe la Stânca. Săndel a venit acasă de la

comandamentul rusăsc de la Cârniceni.

Mâni dimineaţă pleacă iară.

Mariţa Poruciuc, Vladomira.

12 Aprile 1944

Săndel pleacă iarăşi la sărvici. Puţin bubuit de

tun. Au venit poliţie în sat, rusă, şi au prins

10 dizărtori ruşi şi i’au arestat. Au umblat din casă

în casă cu Marusa.

Mariţa Poruciuc, Vladomira 1944

13 Aprile, mai puţină linişte.

Mariţa Poruciuc, Vladomira.

14 Aprile, grozav bubuit de tun, cam pe la Iaşi.

Ruşii sunt în sat cu căruţa, după alimente.

Săndel a venit de’aseară acasă, azi a plecat.

Amintire din timpuri grele.

Eu voi putrezi dar ce’i scris se va citi.

Poate şi Iacob al meu va veni din lume,

poate nefiind mort, şi va ceti scrisul mamei

lui, Mariţa Poruciuc, Vladomira, 1944.

15 Aprile

Săndel a venit acasă. Puţin bubuit de

tun. Dizertori mulţi prin sat şi pădure.

Mariţa.

16 Aprile , bubuit de tun de la 3 dimineaţa,

de se cutremură casa. Astăzi este Învierea

Domnului, dar în loc de clopote ne’a trezit din somn

bubuitul grozav al tunului.

Mariţa Poruciuc.

Jale mare este la noi. Am pierdut frumoasa noastră

libertate, suntem pierduţi şi nu mai avem nici o nădejde

de scăpare, decât în bunul Dzeu, poate ne va scăpa

din această nenorocire grozavă.

Ca amintire dureroasă.

Vladomira, Mariţa Poruciuc, 1944.

17 Aprile

Şi azi ca şi ieri, în continuare pănă acum, ora 13, a mai

continuat grozavul şi înfricoşatul bubuit de tun şi vuit

de avioani. Iaşul se spune că ar fi înconjurat.

Mariţa Poruciuc.

18 Aprile 1944

Ca şi ieri din zoriu zilei s’a început bubuit de tun

de să cutremura casa. Noi credem că ar fi la Iaşi.

Ieri 3 sovetici au împuşcat berbecu’ Mamaiei şi al lui

Ghi. Tăbol şi i’au luat forţat. Este mare jale pe

tot satu’. Amintire dureroasă.

Săndel plecat de ieri n’a mai venit.

Mariţa.

Tot azi sute de avioani rusăşti

trec spre Iaşi. Se aud zguduituri grozave.

Tot azi un soldat m’a înjurat şi mi’a luat 10 ouă

roşii forţat, fiind numai eu cu Mamaia acasă.

Mariţa Poruciuc, Vladomira.

19 Aprile 1944, când de la 2 ½ dimineaţa s’a

început bubuit grozav de tun spre Iaşi, iară pe la

ora 1-2-3 sute de avioani nemţăşti au bombardat

spre Sculeni, Gherman, Cârpiţi, Tocsobeni, de se

cutremurau casăle şi geamurile se deschideau

mai rău ca la cutremuru’ de pământ. Sunt foarte

îngrozită şi înfricoşată de’aceşti musafiri

nepoftiţi. Sunt bolnavă din cauza aceasta.

Săndel nu a mai venit. Ah! ce zile cu necaz.

Mariţa Poruciuc.

20 Aprile

Greu şi amar de viaţa noastră. Astă noapte

4 soldaţi au dormit la noi şi azi i’am hrănit.

Încă doi am hrănit. În astă seară am 5 la hodină.

Bubuit de tun mai puţin, dar cu avioani.

Se spune că Nemţii au ars Ţiganaşi.

Se spune că frontu’ ar fi tot la Popricani,

Moimeşti, Sculeni. Sunt zilnic bombardaţi.

21 Aprile

Săndel tot n’a mai venit, sunt foarte năcăjită şi

chiar bolnavă de frica acestor musafiri. Acuma se

aude bubuit apropiat, şi chiar mitraliera. Foarte

aproape. Astă noapte am avut la dormit

5 oameni (soldaţi) şi astăzi 10 am hrănit. Alţi

4 sunt în loc pe la noapte. E grea viaţa şi amară.

Tot bubuie grozav tunuri şi bombe de avioani,

cutremură pământu’, trec puzderii de soldaţi

Prutu’ cu luntrile, căci pe la poduri nu mai

încap. Amintiri neplăcute, de mine scrise.

Mariţa Poruciuc, Vladomira.

22, de’astă noapte bubuitul s’a mai depărtat.

Se spune că ar fi intrat în Iaşi. Azi mai puţină

bombardare de avioani. Soldaţi mii şi mii trec pe aicea,

pe la Prut cu luntrile. Astăzi am hrănit 8 soldaţi,

diseară am 3 la dormit. Săndel n’a mai venit.

Scris de mine, Mariţa lui Poruciuc.

23 Aprile 1944, puţin bubuit de tun, dar grozav

vuit de avioani pe Tocsobeni, Sculeni, Jijia. La

3 soldaţi le’am făcut pâne şi odătură şi i’am

pornit la front. Şi alţi 2 soldaţi şi 2 ofiţări

au sosit să’i hrănesc şi să le dau de toate, şi

dacă n’am mai avut, m’au înjurat şi s’au

suit şi în pod. Săndel, venit de dimineaţă acasă,

să’şi ia cămaşă. Era plecat la Hermeziu

şi eu am plâns temându’mă de aceşti

nesuferiţi musafiri şi fiindu’mi jale de aceste zile

negre ce am ajuns şi gândindu’mă la frumoasa

şi armonioasa noastră viaţă liberă

şi independentă şi la copilaşul meu pierdut.

Iar Leon şi Marusa fiind plecaţi de dimineaţă în

Basarabia, am primit veste că pe Leon

şi Marusa i’au oprit grănicerii ruşi, fiind oprită

graniţa. I’au arestat şi dus la zastav,

fiind cercetaţi. Le’au dat drumu’ cu mare greu.

Amintire, Mariţa.

24 Aprile

Săndel pleacă azi la Cârniceni.

Tunuri huiesc departe, dar aviaţia cutremură

pământul. Gemete grozave asurzesc

lumea şi o îngrozesc.

Amintire nenorocită, Mariţa Poruciuc.

25 Aprile

Noaptea trecută n’am avut nici un soldat, dar

bubuit de tun foarte tare iar s’a apropiat. Toată

noaptea s’a cutremurat pământu’, iar vuit

de avioani grozav. Azi am hrănit 6 soldaţi,

iar pe la noapte am doi  la dormit.

Ieri noapte au venit ruşii să ne fure 3 stupi,

dar cred că i’au fugărit albinele şi nu au

reuşit. La Irina au furat un stup şi l’au

găsit la şcoală, cu tot cu căldarea ei şi faguri

fărmaţi. Ca amintire neuitată, Mariţa Poruciuc,

Vladomira 1944.

26 Aprile

De’aseară se cutremură pământu’ de bubuit de

tun, şi de bâzâit de avioani. De’azi dimineaţă 100

de’avioani îşi iau mersul fulgirător spre Iaşi.

Avioanile sunt sovetice. Săndel pe la ora 10 a

venit acasă cu o căruţă şi mi’a spus că

tot ce se aude, bubuituri, este la Moimeşti,

Capu Dealului, Popricani.

Astă noapte ar fi ars Ţâpileşti.

Tot acuma am vândut cartofi la ruşi cu

5 lei Kgr., bani făcuţi ca pentru ocupaţie

de ruşi. Săndel a plecat, nu ştiu când va mai

veni. Azi e tot la Cârniceni.

Ca amintire îmi va rămâne scrisul meu pentru

copii’ mei dragi. Mariţa lui Săndel.

Tot azi a venit Săndel de la Cârniceni cu 2

soldaţi de au luat cartofi şi ceapă.

Tot azi Săndel pleacă la serviciul lui neplăcut.

Se spune că tot ce se aude este contra Iaşului.

La culcare nu am nici un soldat.

Mariţa Poruciuc.

27 Aprile, astă noapte nu s’a auzit

nimic. A fost linişte dimineaţa. Bubuit departe

se aude, avioani nu se aud pănă acuma, cred

că din cauza timpului, căci plouă. Azi am hrănit

3 soldaţi. Tot azi seară au venit poliţia şi au luat

cunoştinţă de la toate femeile care au avut

nemulţumiri de la soldaţi. Acuma este noaptea.

Leon şi Nică Bobu sunt de strajă în sat.

N’avem nici un soldat la dormit.

Mariţa Poruciuc din Vladomira.

28 Aprile

Poliţia de’astă noapte au prins 14 dezertori.

Toată noaptea linişte. Azi dimineaţă câteva avioani

se aud zbârnâind. Bubuit de tun abia se mai

aude departe, foarte departe. Noutăţi nu am mai

auzit. Ora este 8 dimineaţa.

Acum, ora 9, 100 de avioani, dacă nu mă înşăl, nu

mai multe de’o sută. Răsună văzduhul de vuitul

lor din diferite părţi, în grupuri de 6-7-9-15,

pănă la 27 în fiece grup, dar mai mult

dinspre asfinţit. Ruşii ne spun că sunt

engleze.

Bubuit de bombe de avioani se

aude spre răsărit, miazăzi, mai mult nimic. Este ora 5 după

amiază. Spre Iaşi nimic, decât te asurzeşte vuitu’

de avioani. Tot azi au îngropat pe fata lui Neculai

Ciotoroschi, fără popă, şi am fost şi eu. Diseară am

trei soldaţi la hodină şi s’a terminat cu ziua

de azi. Mariţa Poruciuc,Vladomira.

29 Aprile

De’aseară de când bubuie tunurile iarăşi spre Iaşi.

Azi dimineaţă mai grozav a început bubuit

de tunuri şi de bombe din avioani, de să cutremură

casăle. Săndel a venit acasă pe 3 zile şi spune că

frontu’ e la Popricani şi bate Iaşu’. Pământul

este acoperit cu cadavre omeneşti. Chiar acum

când scriu, 100 de avioani zbârnâie îngrozitor

în văzduh şi dă bombe la pod Jijia, de

se zguduie pământu’. Pe deseară n’am nici

un soldat la dormit. Termin cu amintirile

neplăcute, Mariţa Poruciuc, Vladomira.

30 Aprile

Ora 4 după amiază şi nu s’au auzit decât câteva

avioani huind zgomotos. Acum pleacă toate

căruţăle din sat, să ducă răniţi din spitalu’

Bivolari la Bălţi. Tot acum a început bubuit

de tun înspre Iaşi. Săndel presează faguri

pentru stupi. Gavril a venit la noi cu

1 Kgr. rachiu şi am terminat cu azi.

Mariţa.

1 Maiu

Câteva avioani au zbârnâit prin aer şi

câteva bubuituri. Ruşii ca şi noi sărbătoresc ziua

muncii. Pentru noi este armindenu’

şi Gavril a venit azi la noi cu femeia şi Ghi.

Sincu surdu’. Ne’au adus 2 Kgr. rachiu şi am

pus pelin şi ne’am amintit din anii cei din

urmă, liberi. Am făcut cozonac, pâne şi friptură

de miel. Săndel este acasă şi petrece cu

noi. Leon cântă din acordion, da’ vesălia

noastră s’o aibă acei ce au început războiul.

De Iacob nu mai ştim nimic.

Soldaţi azi nu am mai hrănit.

Termin cu atât, Mariţa Poruciuc ,Vladomira.

Tot în astă seară am petrecut amintindu’mi

cu ai mei toţi, Săndel, Leon, Marusa, Anica,

cu Mamaia şi un soldat rus. Leon cânta

din acordion, dar fără bucurie, care am

avut’o acum câţiva ani. Timpul este foarte

posomorât, frig şi plouă.

Frumoasa primăvară a sosit, dar cu negre

zile şi pline de suferinţă şi jale […]. Le-am

auzit cântând vineri de Izvorul Tămăduirii,

dar amară e acea zi nenorocită.

Frumoasa şi drăgălaşa privighetoare cântă,

cântă şi ea tot ca în anii din urmă, în vesălia

care a mai fost cândva. Îşi clădeşte

cuibuşorul în craca pomului din pădure,

zi şi noapte, fără încetare, cântă asurzător.

Pădurea este înverzită şi pomii roditori

înfloriţi. Termin cu 1 Maiu, Mariţa Poruciuc

2 Maiu

Azi dimineaţa timpu’ senin, dar frig. A îngheţat.

E ora 11 dimineaţa şi bubuit de tun se

aude spre Iaşi şi nenumărate avioani merg

spre Iaşi. Vin din sus. Ion Tăbol ne’a

adus 4 Kgr. vin şi le’am cinstit cu ai

mei. Săndel lucrează la stupi.

Mariţa lui Săndel lasă ca

amintire jurnalu’ zilei.

3 Maiu, de’aseară necontenit se aude vuit îngrozitor

de’avioani. Zborul le’a fost dinspre

Iaşi, spre Chişinău. Dar mergeau prin înaltul

cerului. Noaptea a fost senină, avioanile

păreau că se coboară din lună. Ce’a fost cu ele

nu ştim, dar de dimineaţă bubuit îngrozitor

de tunuri spre Iaşi. Acuma este ora 9, dar

nici un avion. Spre seară câteva avioani

din sus spre Iaşi şi dinspre Bălţi, Chişinău,

tot spre Iaşi. Dar tunu’ Catiuşa hueşte de’ţi ia

auzul. Ah! e mare jale pe noi, dar despre

românii noştri nu putem auzi decât fel de

fel de versiuni.

Terminată este nenorocita zi de azi.

Mariţa Poruciuc, 3 Maiu 1944.

(va urma)

Revista indexata EBSCO