Sep 15, 2018

Posted by in Varia

N.SAVA – Curier de ambe sexe

 

„Bună ziua! Anterior v-am trimis CV-ul și nu mi-ați mai dat niciun răspuns legat de seria de poezii pe vi le-am transmis. Mînată de dorința puternică de a debuta în revista dumneavoastră și fiind o tînără perseverentă, am luat decizia de a vă mai trimite atașat niște poezii. Sper ca mi le veți lua în considerare! Încă aștept cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră. Cu respect, Greșiță Adnana” – Adnana, „legat de seria de poezii” trimise, noi ți-am răspuns în luna februarie 2018. Din noul tău grupaj de versuri vom alege două texte pentru antologia din aceasta lună. Poate, în viitor, o nouă  antologie va fi doar a ta, pentru că, așa cum am afirmat și în răspunsul anterior, ai talent.

 

„Stimați redactori, cu ocazia Centenarului Unirii, am scris mai multe poezii, dintre care vă trimit pentru lecturat, în vederea publicării în paginile prestigioasei reviste pe care o conduceți. În speranța că îmi veți face onoarea de a le publica, vă mulțumesc și aștept un răspuns. Cu recunoștință, Maria Filipoiu” – Maria, din păcate, nobila ta intenție de a dedica versuri acestui Centenar al Unirii, nu este susținută de o realizare artistică pe potrivă. Or, nu se cade ca o asemenea sărbătoare să o întîmpinăm cu asemenea versuri: „Țara mea e a Domnului grădină, / Cu munți și câmpii brăzdate de ape;/ Când îngerii coboară la agape, / Ca să reverse pace și lumină. / Cu sufletul de Dumnezeu aproape, / Românii merg la altar și se-nchină; / Că de dorul confraților suspină, / Vărsând amar în izvor de sub pleoape. / Conștiința la Unire-i îndeamnă / Pe frați de-aceeași limbă și-același neam, / Că toți sunt fiii României-mamă…”  ș.a.m.d.

 

Cîteva texte pe aceeași tematică, însă lipsite total de orice fior liric, primim și de la Min Drăghici, semn că umbra barzilor veleitari de odinioară abonați la zilele festive încă mai este trează și dîrză: „Viteaz, dac/ Un simbol eşti/ Pe columnă/ Toţi latinii/ Te admiră,/ Te respectă/ Şi salută/ Cu chimir/ Şi spada scurtă/ Ne laşi secole/ De luptă/ De sub cuşma/ Aplecată/ Spre sprânceană/ Şi la Roma/ Şi din geană/ Faci, legiuni/ Să se teamă./ Măria ta/ Decebal,/ Coifurile de duşmani/ Au venit/ Val după val/ Şi că la/ Sarmisegetuza/ Toamna/ I-a îngropat cu/ Frunza/ Munţii înalţi/ Îţi poartă cuşma/ Şi-i acoperă/ Cu umbra/ Norii le-a spălat/ Cenuşa,/ După tine/ Au dus lupta,/ Vlad cu Mircea/ Apoi, Ştefan şi/ Mihai/ Cu pădurea/ De stejari…”

 

„Bună ziua! Mă numesc Mihai C. Constantinescu și de curînd am reușit să public o carte intitulată „Trei vieți”, la Editura Coresi.  M-aș bucura dacă am putea colabora, mai exact pe partea de poezii. Dacă revista este interesată, aș fi onorat să vă trimit din poeziile mele cu scopul de a apărea în revistă.

Mulțumesc!” – Mihai, felicitări pentru izbînda ta editorială de la Coresi. Cît despre colaborarea „pe partea de poezii”, mai vedem. Versurile trimise sînt schematice, deși scurte și concise, prea deseori naive: „într-un coș/ 10.000 $/ un sandviș/ o carte/ inima mea/ servește-te”; „momentan n-am nici un ban/ poate voi scrie ceva / mai încolo/ imediat ce strîng suficient/ cît să am/ despre ce scrie după”; lupt cu somnul./ mă fură/ și mă corupe la odihnă./ am încercat să-l bat odată./ mi-a spart capul/ și m-a pus jos/ după ce a stins lumina”. Mihai, dacă tot ai debutat editorial, cred că ar fi cazul să debutezi și într-o revistă literară serioasă… Dar pentru asta încă nu ești pregătit, în ciuda faptului că în textele tale se întrezărește nițel talent poetic.

 

De dincolo de Prut ne vin încă texte scrise cu talent, semn că antologiile cu versuri de acolo din mai și iunie au fost primite cu bucurie și interes.  Lucia Stegărescu, elevă în clasa XII-a la un liceu din Chișinău, ne trimite un singur text, emoționant, pe care îl publicăm în antologia „Curierului…” prezent, cu bucuria descoperirii unui nou talent autentic. O mai așteptăm la rubrica noastră și cu alte texte pe alte tematici decît cele patriotice.

 

În sfîrșit, în teancul cu scrisori adunat în aceste două luni fără dialog cu corespondenții, descopăr între manuscrise un mare talent. El poartă numele Petre Ioan Crețu. Nu am aflat încă din mail din ce colț al țării vine. „Vă trimit un ciclu de 11 poeme („Acoperișuri”), cu speranța că veți putea să le publicați în revista dvs. Cu toată considerația, Petre Ioan Crețu” – Domnule Crețu, nu știu ce vîrstă veți fi avînd, dar afirm fără exagerare că sînteți un poet în toată puterea cuvîntului. Rar mi-a fost dat să citesc un asemenea manuscris. Luna viitoare voi publica cîteva din cele „11 acoperișuri” trimise pentru a se bucura și cititorii „Curierului…” nostru de o poezie adevărată.

 

Curierul de ambe sexe este al cititorilor care doresc să se afirme în literatură. Cei care au îndrăzneala să ne convingă că au ceva de spus, cu talent pentru asta, trebuie să ne trimită cîteva texte (poezie, proză, teatru, eseu critic), scrise citeţ, lizibil, cu respectarea normelor gramaticale clasice, pe suport de hîrtie sau electronic (obligatoriu cu diacritice –  TEXTELE FĂRĂ DIACRITICE NU SE PUBLICĂ!)  şi să aştepte un răspuns, care nu va întîrzia foarte mult. Ne interesează şi cîteva date despre autor. Cei ale căror texte ne vor convinge prin originalitate, concizie şi, mai ales, talent literar, vor intra în atenţia noastră, promovîndu-i la „Antologia curierului”. Manuscrisele se pot trimite pe adresa poştală, la sediul redacţiei, sau pe două e-mail-uri, nicu_sava@yahoo.com sau  convlit@mail.dntis.ro. Toate scrisorile îşi vor afla răspuns doar în paginile revistei.

 

ANTOLOGIA CURIERULUI

 

Adnana GREȘIȚĂ

 

Erezie fără căință

Mi-am cârlionțat zilele într-un nor

Ca să plângă deasupra ta,

I-am spus despre pantera

Ce mi se zbate latent în cutia craniană,

Despre cum am lăsat-o să mă viziteze,

Iar ea s-a înfipt persuasiv în mine.

Și-a lăsat ghearele în pereții mei de idei

Și înfipt tragic colții în perdeaua mea de noiembrie;

Dar mi-am cârlionțat zilele în părul tău

Și a plecat!

 

Război pe portative

Dezasamblează chitara

Să-ți poți scoate degetele

Din preludiul ei.

Aruncă-i corzile

În peștera unui război

Să se poată opri din tremurat,

Să te poți opri din fredonat.

Încă îi simt mierea în ureche.

 

Lucia  STEGĂRESCU

 

Măicuța

Sunt un cuvînt rănit de soare

Cu dorul răstignit în mare.

Mă descompun în două șoapte;

Sunt ca o ziuă fără noapte.

Și lacrimile mă apasă…

Te rog măicuță ia-mă acasă.

Mi-e inima însîngerată

Fiindcă mi-au pus sîrmă ghimpată.

De-ai ști de  cîte ori am vrut

S-alerg spre  tine peste Prut

Dar pusu-m-au s-aștept la vamă

Căci ei nu cred că tu-mi ești mamă.

Mi-a ars și dragostea în foc

De cînd lui Dumnezeu mă rog.

Cînd viu la tine nu suport

Să mi să ceară pașaport.

Și sufletul,  mamă, îmi plînge

Că-s sînge  din al tău sînge…

Cînd tu ești tristă eu suspin,

Cînd sufăr eu tu zaci în chin.

Adesea lumea mă întreabă:

Tu ești orfana basarabă,

Cea despărțită pe nedrept

De la al mamei sale piept ?

Și le răspund cu jale grea

Că România-i mama mea

Că tată-mi este tricolorul

Iar frați mi-s muntele cu dorul.

Mă poartă marea prin cuvinte

Dar eu le spun ca și-nainte:

Un singur vis, mamă, m-apasă:

Să vii și să mă iei acasă !

Revista indexata EBSCO