Sep 15, 2018

Posted by in Istorie literara

Ioana DIACONESCU – „Un sentiment de irealitate îmi ia, grăunte cu grăunte, nisipul de sub picioare” – pagini din corespondenţa interceptată de Securitate. Radu Petrescu

 

La 10 august 1979  începea supravegherea informativă a „numitului Petrescu Radu, scriitor, pentru suspiciunea de a fi primit o bursă nominală de 300 de lire sterline din partea unei Fundații din Anglia intitulată Consiliul de întrajutorare intelectuală” , conform raportului  din DUI 4819 volumul 1 ce i se deschisese prozatorului  surprinzător pentru lumea literară cu neașteptatul roman „Matei Iliescu” apărut în 1970 și răsplătit cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Autorul îmi mărturisea mai tîrziu că aflase de premiu cumpărînd revista România literară de la chioșcul de ziare… . Cu o ingenuitate care putea surprinde, cu o rar– întîlnită bună cuviință, amabilitate cît și respect față de confrați,  putea depăși realitatea irepresibilă a sumbrilor ani 70-80 (în Notasinteză de studiu din 27 iunie 1979 citim că Radu Petrescu cu profesia de bază scriitor figura  angajat ca tehnician principal la Institutul de cercetări pentru valorificarea legumelor și fructelor ) cufundîndu-se în lecturi, audiții muzicale, cerecetarea pasionată a artelor plastice. Așa se explică prodigioasa lucrare a vieții sale care anunța capodopera „atît prin viziunea pe care o oferă cît și prin tehnica narativă ce nu au egal pînă la el

(https://ro.wikipedia.org.wiki/Matei _Iliescu_roman) după cum apreciază mai toată critica literară de după 1989 . Se poate spune că Radu Petrescu s-a salvat prin scris. Atît cît i-a permis viața curmată , în 1982, la 54 de ani, de o severă boală cardiacă .

Documentele ce urmează reprezintă corespondența scriitorului (interceptată de Securitate odată cu începerea, în 1979, a urmăririi sale informative pentru o bursă obținută în Anglia la recomandarea scriitorului Dan Culcer), aflată în puținele pagini ale dosarului său informativ (atîtea cîte a binevoit S.R.I. să trimită Arthivei CNSAS…), sugestivă însă pentru atitudinea, preocupările, starea de spirit ale marelui prozator, dar mai ales pentru incredibila asemănare de construcție și viziune asupra scrisului ca vocație și „pedeapsă”, cu prietenul său de o viață Mircea Horia Simionescu. Asupra celor doi  planează amenințarea depresiei , de-a dreptul dușmană programului cursiv, la masa de lucru, al unui scriitor de vocație. Era începutul sinistrei decade ’80 – ’90  venită ca o lovitură de grație după  decada ’70 – ’80, cea Tezelor din iulie ale lui Nicolae Ceaușescu…

A plecat dintre noi lucrînd  intens la cel de-al treilea volum de note zilnice, cele „de mijloc”( anii 1957 – 1960)  apărute postum în 1984 la aceeași editură Cartea Românească, volum intitulat A treia dimensiune.

La adresa operei literare a lui Radu Petrescu nu de puține ori s-a rostit cuvîntul capodoperă.

Cele cîteva scrisori, extrase din Arhiva CNSAS ce le propun spre publicare exprimă privirea asupra vieții dar mai ales a preocupărilor legate de vocația și „pedeapsa” scrisului cît și pentru  alesele sentimente și respectul pe care  Radu Petrescu le-a purtat, cu gentilețea și noblețea-i cunoscută, confraților.

Ioana Diaconescu

 

 

București                                                                                               9 iunie 1979

Mult iubite Domnule Emil Brumaru,

Împrejurările mă copleșesc, je ne sais plus ou donner de la tete. Nici nu vă pot povesti. Legat de cartea pe care trebuie s-o dau la 15 martie ( este vorba de Părul Berenicei – editura Cartea Românească 1981– n.m I.D.)” și pe care prietenul nostru Florin Mugur mi-a îngăduit să i-o aduc la 1 septembrie (dar știu eu dacă voi fi gata la 1 septembrie? La 20 august va trebui să accept poate o călătorie pe care am făcut nebunia să o accept) incapabil, totuși, măcar pînă acum, de ritmul de  lucru necesar, capabil totuși să mă întîlnesc la revista Viața Românească cu Domnul Ioanichie Olteanu și să aflu că se va îngriji ferm de poeziile Doamnei Tamara Pintilie dar că pînă în  noiembrie are tot spațiul ocupat, după cum sînt capabil să mă bucur și de volumul de poezii pe care Doamna Gabriela Scurtu mi-a făcut onoarea de a mi-l trimite (i-am scris, mulțumindu-i și nu știu dacă a primit scrisoarea mea) și de asemeni, de marea prietenie care mi se arată de la Timișoara: dumneavoastră știați de mult că Doamna Adriana Babeți, bună prietenă cu Domnul Șerban Foarță, își pregătește proiectul, acum văd.

Ce este cu voiajul de care v-am spus mai sus. Un prieten, în vizită la Paris, mi-a făcut gluma de a mă recomanda unei Fundații și acum o lună m-am pomenit cu o scrisoare de acolo anunțîndu-mă că mi s-a acordat o mică bursă pentru… Anglia. Vă imaginați. Am izbucnit într-un hohot de rîs, am depus totuși cererea de pașaport. Pentru acest document, astăzi, în antractul ploii m-am fotografiat și Adela (soția romanicerului – n.m.I.D.) este foarte supărată, căci îmi spune că am „pozat” prea tare, urît.

Cîtă extravaganță! Un sentiment de irealitate îmi ia, grăunte cu grăunte, nisipul de sub picioare (sublinierea mea – I.D.).

Aceasta este starea jalnică în care vă scrie, rugîndu-vă să prezentați doamnei Tamara Pintilie profunde omagii, ca și tuturor prietenelor și prietenilor din Iași,

 

Radu Petrescu

 

*  *  *

 

Ministerul de Interne                                                                         Strict Secret

UM  0647                                                                                              Exemplarul nr.1

Către Direcția a III-a

O sursă a unității noastre ne-a informat că Petrescu Radu din București[…] – obiectivul dvs.– i-a relatat lui Simionescu Mircea Horia din Pietroșița, jud. Dîmbovița (l[im]ba română):

„ Plec însoțit de toate recomandările tale atît de prietenești. Sper ca traseul să mă ducă în Tombuctu și aici s-o ia spre cer și să ne revedem cu bine. În două săptămîni, cel mult trei, voi fi îndărăt, dacă, în Anglia, voi primi viza pentru Franța”.

28  9 1979                                                                (În atenția tov.N.P.)

*  *  *

Ministerul de Interne                                                                            Strict Secret

UM 0647                                                                                                  Exemplarul nr. 1

29 oct 1979

Adnotare marginală olografă nesemnată:

„Tehnica [operativă] – [ascultare]convorbire”

 

Către Direcția a III-a/361/N.P.

O sursă a unității noastre ne-a informat că Petrescu Radu din […] București (obiectivul dvs) i-a relatat lui Const. Alecse […] London, Anglia:

„Mult stimate părinte C.Alecse, sînt de cîteva zile acasă și vreau să vă mulțumesc pentru toată aleasa prietenie pe care mi-ați arătat-o la Londra. Ajungînd cu bine la Paris am putut realiza în mare parte și celălalt scop al călătoriei mele de studii de a-mi completa bibliografia privind cîntul al XII-lea din Gerusalemme liberata de Torquato Tasso. De mîine voi putea reveni la Scutul lui Ahile ”(carte apărută în 1982, anul stingerii din viață a scriitorului, sub titlul Meteorologia lecturii la editura Cartea Românească – n.m I.D.), cartea pe care am părăsit-o cînd am plecat.

Ar fi o deosebită bucurie pentru mine să vă reîntîlnesc dacă treburile vă vor aduce în București, sînt la dispoziția sf. voastre”.

 

*  *  *

 

Ministerul de Interne                                                                               Strict Secret

UM 0647                                                                                                    Exemplarul nr.1

6 XII 1979

Către Direcția a III a

O sursă a unității noastre ne-a informat ca Petrescu Radu din Buc.[…] – obiectivul dvs. – i-a relatat lui Alecse Constantin, Anglia, Londra […]:

 

„ Prea cucernice Părinte,

Încerc din nou să vă scriu și vă mărturisesc că o fac cu multă, adevărată bucurie ca să vă mulțumesc pentru găzduirea ce mi-ați oferit-o la Londra și pentru toată prietenia pe care mi-ați arătat-o pînă în ultima clipă. Tot ce am văzut nou și frumos în săptămîna mea londoneză se leagă firesc de dumneavoastră care mi-ați făcut o posibilă ședere acolo.

De la Londra am ajuns cu bine la Paris unde am luat imediat bursa de la Funda– ție și unde mi-am continuat studiile.

M-am întors în țară cu sentimentul că am folosit perfect timpul, că nu am irosit nimic.

Ieri am venit la editură pentru corectură. Pagini răzlețe din „Ce se vede”( roman apărut în 1979 la editura Cartea Românească – n.m.I.D.) așa încît probabil romanul va apărea pînă la sfîrșitul anului.

Vă rog să primiți cele mai bune sentimente din partea mea.”

(În atenția tov.N.P.)

 

*  *  *

 

Ministerul de Interne

UM 0647                                                                                  Strict Secret

Exemplarul nr.1

Direcția a III-a

Vă trimitem alăturat xerocopia unui material cu conținut amical primit de obiectivul dvs.Petrescu Radu din București […] de la Simionescu M.H. din com. Pietroșița.                                                                                      (în atenția tov.N.P.)

 

*  *  *

Iubite Radu,                                                                Pietroșița, 8 iunie ‘80

Notînd pe frontispiciu data mi-am amintit nu serbările străjerești dinaintea anului 40: știu că […] făceam uriașe marșuri, zile întregi înainte, sub cer fierbinte, festivitatea terminîndu-se întotdeauna cu insolația și cu panica mamei în fața unei perfide meningite, panică ce se exprima în aprige blesteme la adresa Regelui. Și a uneltei sale…domnul Poenaru! Bietul domnu’ Poenaru pe care nu-l încăpeau pantalonașii și a cărui înclinare într-o parte abia putea fi susținută de scîndura de nevastă-sa, comandantă secundă ca toate nevestele…

Unde-s caniculele de altă dată? Am trecut o săptămînă oribilă, cu temperaturi pînă la 10 grade, (în casă ceva mai ridicate), cu cer întunecat și noroaie, cu viul sentiment că lumea se sfîrșește în cîteva săptămîni. De zece – douăzeci de ori am

blestemat cartea pe care trebuie s-o scriu! Vai de sufletul meu! După ce am întocmit cîteva pagini ale Călătoriei păsăriisfredel am renunțat la titlu și formulă, evident artificiale, vădit nefertile. Mam chinuit inventez o formulă nouă în fiecare zi găsind o alta și în fiecare noapte hotărînd nu mai scriu nimic și nu mai caut nimic. Sînt deznădăjduit: acest chin mia tăiat somnul, ma slăbit, în plus costă consumul energiei electriceam folosit caloriferulși o mulțime de alte produseneplanificate”.  Eroarea costă. Eroarea stă în îndîrjirea mea absurdă de a respecta un termen editorial, dea crede pot scrie la comandă, în cîteva săptămîni necoapte(sublinierea mea – I.D.). Reiese că nu am prea multe de spus, asta comparînd și cu „Ganimede” (Răpirea lui Ganimedejurnal eseu de călătorie – 1975 – n.m.I.D.), ce nu mi se pare rău scrisă. Măcar de aș avea măcar jumătate din ideile de acolo!

Nu mai pot face afirmația că gîndesc. Ceva a stat în creierul meu. Toată ziua mi-o petrec privind dealurile, urmărind fuga pe cer a norilor, jocul veverițelor pe zidurile celor trei vile (ieri un pui de veveriță își învîrtea coada la fereastra etajului! – Se cațără pe ziduri ca pe copaci – ) și rareori cînd mă apucă febra faptei torn dale de beton pentru un drumeag viitor, descarc unele încăperi de materialele nefolosite, sap pomi și cele cîteva cuiburi de cartofi, despresor casa de valurile de humă  ce se scurg pe ziduri. Trecerea timpului mă omoară. Nu e nicio bucurie dacă nu se alege ceva practic din această „activitate”. Observ, fără să pot riposta că încep să privesc lucrurile ca un țăran, că elementele nu mai prezintă interes/gust decît în măsura în care devin utile și conduc la o înfăptuire. De aceea farmecul Pietroșiței începe să mă obosească. Pînă la urmă, ocolit cum sînt și cum arată zodiacul, cred am făcut ceva spre a putea scrie cărțile. Ăsta a fost prețul scrierii lor. Scump al naibii! (sublinerea mea – I.D.).

Nu știu ce voi face. Poate apariția Breviarului să aducă ceva apetit stomacului meu cerebral. Oricum, termenul de 15 iunie nu va putea fi respectat. Am sentimentul falimentului. Sfîrșitul lumii – vorba Mirei Cocoș – își sună uvertura. Citesc L’An Mil al lui [Henry] Focillon (tradus de [Tudor] Țopa) ca să-mi explic starea.

Un croncan tot bate în geamul casei inginerului. Revine de două săptămîni pe același glaf al ferestrei. Total imbecil. Eu nu procedez diferit. întorc mereu la aceleași faze și la aceleași obsesii (sublinerea mea – I.D.). Crede-mă, ceva s-a stricat în mecanismele mele. Deie Domnul să mă înșel. Te îmbrățișez cu dragoste, adînc derutat, Ț.

*  *  *

București

[ scrisoare către Florin Mugur]

Duminică, 5 aprilie 1981

Scumpe Florin,

Încep să  fie patru luni de la apariția „Părului Berenicei” și în împrejurarea aceasta permite-mi să mulțumesc Doamnei Iulia Mugur căreia celei dintîi i-am vorbit despre cartea mea și a fost de acord cu proiectul de a ți-o propune să o editezi.[…].

Cartea a fost în librării la 28 ianuarie, dar încă dinainte nu am mai avut posibilitatea să ne întîlnim și să vorbim, spre mîhnirea mea. Tu ai fost ocupat, eu am fost mai tot timpul fie bolnav fie convalescent, închis în casă și ieșind rar, pentru cîteva drumuri grăbite. În tot acest timp nu am putut lucra nimic, am putut face doar o ediție a doua, augumentată, însă nu și completă, a erratei la carte, pe care o pun  alături, în plic și te rog să o primești cu dragoste, cum ți-o trimit.

Încă nu pot scriu, sănătatea și cîteva gînduri negre îmi iau tocul din mînă, forțează nu gîndesc, în felul acesta conformîndu, fără a o fi voit, legii divine pe care am explicato în Părul Berenicei (p 398 – 401) și care spune dat omului este nu gîndească ci și facă datoria. Păcatul meu este deocamdată singurul fel de ami face datoria este negîndirea. Pun acest timp sub semnul versurilor tale (sublinierea mea – I.D.):

Minutul meu are o mie de secunde

Încet. Lipit cu spatele la zid

Poți trage dacă vrei –

Glontele vechi

Mă va atinge roșu de rugină

Îți mulțumesc, iubite Florin, pentru prietenia pe care mi-ai arătat-o, mi-o arăți și te rog să prezinți doamnei Mugur, din parte-mi, omagiul respectuos.

Radu Petrescu

 

*  *  *

Ministerul de Interne

UM 0647

15 sept 1981                                                                                         Strict Secret

Ex. Nr.1

Către Direcția a III a/361/NP

O sursă a unității noastre ne-a informat că Petrescu Radu din […] București – obiectiv – i-a relatat lui Ciocîrlie Liviu […]Timișoara:

„ Florin Mugur urmează să se întoarcă dacă nu s-a întors, de la Văleni, însă nu-i voi putea vorbi, cu toate că dv.aveți dreptate, pentru că domnul Șerban Foarță, la ultima sa trecere prin București, în același timp al Conferinței, cînd mi-a citit și splendidele poezii din cartea proiectată și cînd i-am propus să i le anunț lui Florin Mugur, m-a oprit s-o fac și și-a repetat interdicția și după aceea telefonic de la Timișoara”.

Revista indexata EBSCO